în inima mea sunt atât de frumoasă
cât toate femeile din mine și mai mult,
cât o iarnă și-o primăvară la un loc
în îmbrățișare.
în zâmbetul meu sunt atât de frumoasă,
cât toate desenele inimii mele,
acelea lăsate vântului în zori
și-n îmbrățișare.
în inima mea sunt atât de frumoasă,
lasă-mă un pic și-am să vin
am să vin să-ți arăt totul
cu o îmbrățișare.
iar azi mi-e lumină și soare.
Lumină și soare, zâmbet senin să-ți fie mereu! 🙂
Frumos e tot ce răzbate dintr-o inimă frumoasă ca a ta.
Eşti. Şi nu doar acolo, în inima ta, ci şi în altele, cîteva, puţine ori multe – cine să ştie exact? – pe unde ai trecut şi ai lăsat ca semn inconfundabil iminenţa unei îmbrăţişări. Uite aşa: >:D<
este, dana, este… o alegere. mulțumesc. 🙂
mai pe genunchi, așa, potecuță,poezia asta, o lăsasem ieri în draft și mi-am zis că s-o termin de dimineață. și s-o trimit în eter. 🙂
uite-așa cum spui, dragoș. deși, zău, nu-ș ce-ai pățit tu, că de ieri încoace mă uimești. 🙂
și dacă plouă astăzi, contează mai puțin. în fond suntem atâta de frumoși pe dinăuntru, că dăm pe-afară de soare.
mulțumesc, om! mulțumesc! >:D<
Mi-e mai uşor să eliberez adevărul din suflet decît să-l explic ori să-i explic prezenţa. Dar simt în ultima vreme nevoia de a-l prezenta celor ce au cumva tangenţă cu el. Nu ştiu de ce, poate fiindcă mi-e teamă că voi pierde ocazia, aşa cum s-a întîmplat cu mătuşa mea. Sau poate e (şi) altceva undeva, acolo, în străfundul sufletului.
Da, sînt momente în care doar lumina din interior contează, în ciuda adversităţii fizic-materiale. Ca acum.
Îţi mulţumesc la rîndul meu, din nou şi niciodată de ajuns! >:D<
Ce frumos spus!
Sa-ti fie mereu “lumina si soare”, ca e tare bine sa imprastii raze
senine in preajma-ti! A face asta, cred ca este un dar sau un har! 🙂
Un weekend dupa dorinta, draga Psi!
ooo, suzana, mă așteaptă un weekend cu magie. 🙂 știu deja asta. unul așteptat, dorit, cu multe lecții noi de învățat.
să-ți fie bine!
Şi în jocul cuvintelor tale eşti frumoasă – cât toate poemele despre lumină şi soare. 🙂