sunt zile în care oamenii mă văd așa cum sunt,
cu lacrimile trase pe ochi
ca o căciulă
cu inima larg dezvelită din casa de oase
sunt zile în care oamenii mă aud.
și-atunci,
pe genunchi
îmi crește dintr-o dată mirarea că sunt,
sunt zile în care oamenii mă simt,
mă ating,
muritor renăscut pe pământ
cu un zâmbet sub cușma de lacrimi
iubind.
16 thoughts on “sunt zile în care oamenii mă văd așa cum sunt”
Comments are closed.
… şi-n rest e doar un an banal
în care
nimeni nu vede,
nimeni nu aude,
nimeni nu simte,
nimeni nu ştie
că-n fiecare zi e la fel.
Şi-n zilele alea se-ntâmplă să învăţăm să ne iubim. Cu tot cu lacrimi trase pe ochi.
așa vezi tu, din lumea ta, dragoș. la mine în fiecare zi e și ceva frumos, un om nou, un zâmbet. iar astăzi chiar a fost ceva special înainte să scriu.
de bucurie, potecuță. de bucurie să-ți fie!
Și pe urmă vin nopțile
cu ochi întunecați
în care am ascuns toate stelele
pentru tine…
Te salut cu drag, frumos ai scris!!!
Desigur, doar trăim în lumi diferite. În lumea ta, lucrurile şi oamenii se întîmplă, uneori frumos; într-a mea sînt toate desenate, mai mult în imaginaţie şi vechi dorinţe mucegăite, căzute-n spatele dulapului cu NU-uri.
heeeei! wwfirst, am să iau toate nopțile acelea ca să le prefac în povești!
te salut și eu cu dor de cuvântul care a fost primul.
privește spre celălalt dulap, dragoș. acolo unde stă ascuns singurel un da miculuș.
Şi zilele în care iubim, sau ne iubim, ne aduc bucurii, cu sau fără lacrimi…
Mă uit ca broasca la barieră, că acolo-şa nu-i ni’ca.
Tu ești genul de om care nu lași să se vadă nici zâmbetele, nici lacrimile și te invidiez pentru asta. Dar sunt zile și zile, oameni și oameni; eu te salut cu drag de cuvintele tale…
de ce să mă invidiezi, adriana? e doar firea mea așa…
..ei, puțin tot o fac. Eu sunt prea la vedere, de cand ma stiu. Sau poate trebuia sa spun ca admir enorm lucrul asta …și nu numai.
știi că spun mereu că sunt un om obișnuit.
Mă cam feresc să mă vadă așa cum sunt. Simplă și eu, vulnerabilă.
toți avem simplitatea și vulnerabilitatea noastră, hapi. în esență asta ne face frumoși și umani.