brașov. din căldarea de lumină ridicăm astăzi poveste nouă despre una dintre cele mai însemnate figuri din vremea sa, săsoaica apollonia hirscher (sau hirscherin) de la care ne-a rămas și astăzi, după mai bine de 500 de ani, clădirea portocalie din piața sfatului numită casa negustorilor sau podul bătușilor, mai cunoscută în amintirea pensionarilor drept cerbul carpatin, pentru că prin anii 80, în vechile hale pe unde odinioară înflorea negoțul cu vinuri, pânzeturi și ceară se afla restaurantul cu acest nume (de altfel se mai păstrează și astăzi, în spatele galeriilor comerciale corona, așa cum se numește clădirea acum, casa hirscher, restaurantul cu terasa de sticlă în care viețuiesc palmieri și flori deosebite, un plus de încântare pentru cei care poposesc aici să servească masa).
despre originile apolloniei hirscher se știu astăzi prea puține. se crede că, născută în sibiu, ea a venit în brașov prin căsătoria cu lukas hirscher (1482- 1541) cel care a fost judele orașului din anul 1528. împreună au avut o fiică pe nume barbara, iar negoțurile familiei hirscher se întindeau până în austria și turcia, astfel încât, la moartea soțului său, în anul 1541, apollonia hirscher a preluat ea însăși frâiele afacerii, devenind, așa cum spun cronicile, cea mai bogată femeie din corona medievală.
despre podul bătușilor, locul de negoț ridicat între anii 1541 și 1547 (după unele surse chiar 1545), al cărui cost fusese de 8000 de guldeni și includea pe lângă halele care se întind pe o lungime de 70 de metri și două curți interioare în care se putea intra cu căruțele cu mărfuri, circulă legenda potrivit căreia apollonia hirscher ar fi construit această clădire pe care a dăruit-o coronei, drept mulțumire pentru că fiica sa, considerată moartă, s-a trezit după câteva zile. desigur că în acele timpuri medicina era mult mai puțin evoluată, iar termenul de moarte clinică încă neștiut, trezirea barbarei hirscher, cea care avea să devină ulterior soția magistratului johannes benkners, fiind considerată un miracol. personal însă, înclin să cred că este doar o legendă, iar podul bătușilor a fost construit între anul în care a decedat lukas hirscher și cel în care, în ultima zi de decembrie, s-a stins apollonia hirscher, o femeie aparte pentru acele vremuri în care negoțul și politica erau dominate de bărbați, o femeie care, pe lângă excelentele sale abilități negustorești, a făcut și mult bine acestui oraș, dovadă și faptul că în 1887, la mai bine de 300 de ani de la dispariția sa, autoritățile vremii decid în semn de recunoaștere, să numească o stradă după numele ei, hirschergasse și este chiar strada care, pornind din piața sfatului, pe lângă casa negustorilor, te duce înspre strada porții schei. mai mult chiar, la începutul secolului XX, la cererea asociației femeilor evanghelice din corona, friedrich mess realizează portretul medalion al apolloniei hirscher, cel care va împodobi multă vreme clădirea băncii săsești de pe ulița căldărarilor (strada republicii), clădire aflată astăzi în avansată stare de degradare acum și care, se pare, va intra în renovare ca și medalionul acum dispărut).
contemporană cu marele johannes honterus, cărturarul și tipograful care a dăruit brașovului gimnaziul săsesc din curtea bisericii negre (astăzi liceul german care îi poartă numele) și biblioteca pierdută în marele incendiu din 1689, apollonia hirscher, membră de seamă a patriciatului săsesc care domina corona, s-a arătat extrem de interesată de înființarea unei școli de fete în kronstadt și a fost, deși puțină lume mai știe acum, una dintre marile susținătoare ale reformei transilvănene, implicată activ în asistența socială (diakonia), educație și auto organizare socială și politică. cum multe surse spun că apollonia hirscher fusese sfetnicul soțului ei de-a lungul vieții chiar și în tranzacțiile comerciale, putem presupune că întoarcerea lui johannes honterus în brașovul natal să fi fost înlesnită chiar de apollonia hirscher, care cunoștea cu siguranță scrisul, cititul și aritmetica, iar cartea de reformă tipărită de honterus în 1543, din care s-a desprins ulterior ordinea bisericească a tuturor germanilor din transilvania, conține multe idei pe care această femeie le-a pus în practică, cum ar fi ajutorarea săracilor, accesul la educație ori rolul femeilor în societatea orașului stat kronstadt. într-un vechi manual de istorie pentru clasele a doua și a treia, povestindu-se despre apollonia hirscher se spune că ”atunci când johannes honterus a introdus religia protestantă în corona, văduva virtuoasă și evlavioasă apollonia hirscher l-a ajutat cu multă nerăbdare”.
ca mereu însă, oricât de bune ar fi fost faptele unui om, ele sunt întrecute de legendă, de data aceasta de legenda nașterii casei negustorilor, o clădire pe care o puteți vedea de câte ori ajungeți în piața sfatului. este darul făcut de apollonia hirscher acestui oraș, acum 470 de ani. distrus în incendiul din 1689, podul bătușilor a fost renovat 1960, păstrând forma în care o cunoaștem și astăzi, o clădire tip hală, poate primul market din istoria orașului. brașov, din căldarea de lumină.
Ai două typo-uri: patriciatului săseasc şi şcoli de fete în krostadt.
Interesantă poveste, trebuie să fi fost o femeie tare ambiţioasă (pe lîngă alte calităţi) ca să poată rezista singură într-o societate dominată de bărbaţi.
Şi podul ăla – sau hală, ce e – mare mai e, tulai! Ăla-i super/hiper-market deja.
Sper totuşi ca medalionul acela, dacă va fi restaurat, să nu semene prea mult cu mutra angelitei merkel.
ei, aș ce treabă are,dragoș, merkel cu apollonia?
pentru cei interesați, premiile apollonia hirscher se dau anual de către forumul democrat german, acelor oameni cu contribuții deosebite în educație, dezvoltare, majoritatea celor premiați fiind femei.
Hihi, crănţăneam şi eu idei, aşa, ca şoricelu’.
Parcă văd c-o să ia şi nenea Klaus premiu’ ăsta. Or l-a luat deja…?
ești glumeț azi.
Num-o ţîră, aşe.
Mintenaş m-apuc de treabă şi dispar.
Ein schönes Wochenende!
Am mai aflat un crâmpei din istoria oraşului tău drag mulţumită acestui articol. Demn de ţinut minte. O să privesc cu mai mare atenţie clădirea, acum, că ştiu cam totul despre ea.
plimbare frumoasă, dana, prin căldarea de lumină! de-aceea și spun poveștile, pentru ca trecătorii să știe istoria pietrelor, ferestrelor și sufletelor din corona.