credeam că te mai pot auzi

18 thoughts on “credeam că te mai pot auzi”

1. mi-a fost dor

2. Numai inima ta putea scrie aşa

3. „Încuiați într-o ultimă lacrimă”

   Știi, mereu m-am întrebat dacă poemele tale vorbesc despre închipuiri sau realități. Eu le traduc prin emoții proprii și le transpun în situatii care-mi vin in minte in acelasi timp cu versurile citite.

   PS. Pe 16 noiembrie anul trecut am folosit si eu imaginea asta. Era ziua lui Mihai. Am tresărit când am văzut-o…

4. Oare ai noştri plecaţi ne-or căuta aşa, cu ochii printre stele, cum îi căutăm noi, aievea ori în gînd, cînd ni se face dor…?

5. de ce, corina? cuvintele mele, atâtea câte mai sunt, îs aici.

6. facem pariu că și a ta, potecuță? eu sunt sigură că da.

7. adriana, eu mă mai mir că ai timp să mă citești pe mine. dar mă citești așa cum facem cu toții, de altfel, trecând prin filtrul personal, prin propriul suflet, ceea ce citim. imaginație sau realitate? cineva spunea că poezia este forma cea mai înaltă a sincerității, așa că este și o parte din cele trei sute de grame de inimă pe-aici, azi mai puțin, mâine mai mult…
   iar poezia asta a pornit de la muzica lui hoffmann și de la o poezie care mi-a tăiat răsuflarea: cândva

8. eu cred, dragoș, că dincolo e doar praf de stele. că tânjim spre el, din el fiind veniți pe pământ, dar e numai un praf, atât.

9. Mintea spune aşa, dar sufletul ştie mai mult. Vom vedea, la vremea respectivă.
   Ce-am să te mai trag de coadă atunci!

10. dacă mă prinzi, dragoș, dacă mă prinzi.

11. Culegi magie din praf de stele, pisic? … că inima, inima ştie doar ea ce vrea, uneori.

12. Nu pogodi, zaieţ!

13. stele? magie? vrei tu să vezi frumosul peste tot, dana.

14. Toate articolele tale îmi intra pe mail. Le citesc pe toate, dar sunt o leneșă și o rătăcită…, chiar și prin „casa” cuvintelor mele….

15. și eu intru rar prin casa mea. s-a cam prăfuit, chiar dacă scriu în continuare. m-am retras pe hârtie.

16. mi-a fost dor să fiu aici, printre cuvintele tale, mi-a fost dor de ceea ce simt, de ceea ce sunt atunci când le citesc. unii oameni se rătăcesc din când în când şi se întâmplă să nu ştii dacă-şi doresc să fie regăsiţi. unii oameni cred că au timp, tot timpul din lume pentru cuvinte, pentru poezie, pentru inimă. unii oameni se înşeală, alţii, nu.

17. oricând vii, ești bine venită aici, corina, așa să știi.

18. mulţumesc

Comments are closed.