în mine se vorbește de zăpadă
ca un incest șoptit la cotitură
în mine se zvonește de căldură
sub ghețuri care parcă stau să cadă
iar liniștea-n troiene vinovate
mă prinde strâns, un joc de risipiri,
în mine se vorbește de iubiri
de-o noapte cu uitări curbate.
în mine o zăpadă viețuiește
ca pasărea ascunsă-n colivii
iar eu aștept să-mi ningi, să-mi vii
absentă, iarna-n mine viscolește.
zăpadă ca un scut, ca o mirare
mai cerni în mine vers de nicăieri
în mine plouă astăzi cu tăceri
și-aștept copilărește o culoare
de alb extatic, rece, de lumină
în mine azi zăpada e un dor,
în mine zilele se zbat și parcă mor,
când cer din ceruri lacrima să vină
cu steaua ei de fulg și de fragil,
în mine se vorbește de zăpadă
în mine iernile s-au pus la sfadă
și eu mă simt din nou copil.
redesenând din cioburi și iubire
un anotimp,
o iarnă,
o iubire.
In mine e doar vifor
Ce asteapta o zapada
Sa-l imblanzeasca…
vifor?
?la noi e chiar călduț.
În mine ninge agitat, degeaba alerg după soare…
soarele… mai către vară, sava!
În mine e-un înalt pitic,
Reni, clopote și moșu’ buhăit!
ai terminat corețenia și s-o buhăit moșu’?
Doamne, PISHICHI, ce poezie frumoasă!
„uitări curbate”…
Uite de ce voi rămâne pe veci fanul versurilor cu ritm și rimă. Fiindcă e muzică, d-aia.
Și la tine e bună, mitzișor!
iarna e de vină, renată! iarna care trage chiulul.
ce recunosc însă este că da, mă bântuie grija de a scrie într-un anume fel, de a așeza cuvintele după o anume sonoritate. pentru că poezia este cerc și… touche!.. este muzică. iar când îmi iese și vă place, mă bucur de parcă ar fi venit zăpada.