mi-a spus un prieten
că semăn cu o pasăre
misandră
cu gâtul alb, uşor plecat
ca tija unei flori înspre soare.
mi-a spus o pasăre
că semăn cu o ploaie
din flori de iasomie şi casis
crescute amar
pe un sol prea nisipos.
mi-a spus o ploaie,
trecând prin tubulatura
oaselor de care este prins
un scrânciob,
că semăn cu o zi
aflată la început,
atunci când liniștea
se plimbă cu litiera prin vis.
te priveam și în jur
mirosea cumva a smirnă,
a rășini uitate în soare.
gândul mi se legăna
ușor, ușor,
înainte,
înapoi,
ca un leagăn.
și -l privesc deja pe noiembrie:
alunecare
Mă duc să… visez. Că după cuvintele astea duios înşirate aici, nu pot face altceva. Aş vrea să-mi spună şi mie cineva cu ce semăn…
… cu o potecuță? =:)
Acea fotografie pare usor atarnata de aceste versuri. Sunt superbe si parca mi-a trecut un fior prin tot corpul atunci cand le-am citit, dar si poza are un impact puternic. Pe cat e de frumoasa aceasta toamna, pe atat de melancolica. Nu e acel gen de anotimp care sa puna accent de dinamism, ci mai mult pe sentimentele profunde.
toamna, oana, este un anotimp bun de scris. eu așa cred.
8->
Nu-ți plac laudele, deci nu te laud. Îți spun doar că vorbești în limba mea și nu mă satur de poeziile tale. Pe care, egoist le-aș vrea-ntr-o carte clasică de hârtie, unde să pot pune semne de carte frunze. Eu folosesc frunze pe post de semn de carte.
hiiii, ce voios te-ai tolănit, dragoș.
poftim de mai spune că-i rău pe la casele pisichii: căldurică, poezea, de-ale gurii și burții aduc… :))
sava… veche poveste: ce te faci tu cu un mâț încăpățânat? 🙂
long story, scurtată la frază: cândva am spus că da, voi publica, dar mi-a trecut. de tot. din varii motive, lumești, sufletești…
dar mi-ar fi plăcut să pot sta printre frunzele tale, semn de carte, de toamnă, de suflet.
Păcatele mele, cum să minţesc eu aşe?! Aicea-i călduţ şi bine, cuvinte legănînd molcom gînduri şi vise… Tare-aş vrea să le-agăn şi eu cu tîlc, precum odinioară – de parcă multe vieţi serbede au trecut de-atunci. Dar nu se vor şi nu se dau, iar cu arcanul nu poci să le iau… :-<
ba se vor. și se dau. cu răbdare și cu muncă. știi tu ce spun eu despre scris, inspirație, transpirație… 😀
imediat pun de-un ceai și de-un scris. se-ntoamnă-n mine și e bine. 🙂
Eh, la mine a fost întotdeauna o simplă scînteie arzînd meteoric pe-un colţ de şerveţel, nimic mai mult. Şi de-o vreme pare că ultima iarnă n-a mai plecat niciodată din mine…
Să-ţi tihnească şi să-ţi ofere inspiraţie ceaiul serii – eu continui să visez la un “ceai” ardelenesc de prună, singurul lucru care mai poate (sper eu) reaprinde scînteia, măcar din cînd în gînd. 🙂
ai răbdare cu tine. știi doar că din scânteioare se naște focul. 😉
de jinars zici? apoi bun ”ceai” pentru cine-l place. 😀
Hm, eu am răbdare cu mine, dar mine nu mai are răbdare cu am. 😉 Dacă nu-i jăratec, nu-i scînteie – simple as that. Şi-apoi ştii că-s neam de ungur şi la motor treb’e zamă cu cifra octanică ridicată – pe numele dumisale, ‘pălincă’. 🙂
jinarsu îi totuna cu pălinca, ungure. doar că așa i se zice pe târnave la ”ceaiu’ cu mărjele” 😛
No, mi se confundă înţelesurile, că io ştiam jinarsu’ (vinars, oficial) drept cognac. Da’ prost oi fi să fac mofturi, acu’! :)) Măcar de-ar hi să hie oarece, că tare mă uscai! 😀
și eu tot așa am știut până la prima vizită pe-acolo. :)) îi aprig, să știi.
De-ajung pe cele meleaguri, nici că mai plec vreodată, decît colo-jos la şase coţi. Ceara mîne-sa de viaţă – de ce-or trebuit să mă zvîrle-n lume aşe departe de tătă bunătatea ţării…? 🙂
:))
ai schimbat peretii? intra oama la tine ca de obicei dupe rime, adeca invatata deja si uite cum alunec pe alte ziduri… entorsa sa fie, da’ sa fie in locuri familiare! 😛 sa primesc primul si ultimul ajutor.
nu stiu ce prieteni ai tu, da’ clar te-au mintit: pai tu n-aduci a pasare, neam! din orice unghi te privesc, tot pisoi esti! 🙂
de frunze ce sa mai zic… le punem si pe elel pe pereti, daca asta ti-e dorinta.
vopsisem vineri. de când statul pă feisbuc e mai răruț așa, mi-am zis să dau cu mătura pe-aici, apoi am văzut că și pereții necesită coloare.
sunt un mâț bucuros că un prieteni drag a lipsit de la concertul de vineri. un mâț rocker mirat că popii au avut altele pe cap astăzi, ieri… ce-ți ziceam eu despre credință?!
ce faci tu, suflete? … am să te declar vizitator unic pe-aici. 🙂
tot e bine, pisoi, un rocker, un om a scapat. 🙂 ma bucur pt. prietenul tau.
cum vizitator unic? pai io mis nasture unic! 🙂
ce sa fac?! am tot stat cu ochii in tragedia asta, ca tot romanul…
pe feis mai rarut?… pai io am zis ca nu-i bun, nici ca grafica macar. 🙂
el da, prietenii lui…. 🙁
nasture unic, vizitator unic, cum vrei. azi ai voie să alegi.
tragedia s-a mutat la televizor, am văzut și eu întrucâtva, printre andrele.