roua mării

cu roua mării am să te îmbrac,
pe tâmpla naltă şi pe vânt,
cunună am să-ţi pun
ori scut,
ca fiara sorţii să alunge
cu acu-i verde-plin
cu floarea-albastră,

păcatul greu din calea noastră.
cu roua mării prinsă-n vin,
ademeneau cândva reginele pe prinţi
şi-n dansul lor
cel rotitor,
mai ameţeau păduri şi munţi
şi hohotea norocul sus,
legat de stâlpul casei albe
de unde palikarul a plecat
spre libertate.
cu roua mării-am să presar
pe carnea slovei
şi-n cerneală
am te caut iar şi iar râzând,
când vara asta-şi cheamă asfinţitul
şi-n noaptea asta pe pământ,
te leg pe totdeauna
şi pe sânge,
crenguţa mea de rozmarin
ce-n palmă plânge.

sursa foto: grădina mea