dimineţile poartă rochiţe cuminţi
acoperindu-şi genunchii încă fragezi,
dimineţile îmi desenează pe gând chipul tău
ca pe un şotron aproape naiv,
ca pe o corabie
purtându-mi stingher pe asfalt
dorul ajungerii.
dimineţile mă aduc mereu goală
ca pe o cană uscată de vise
băute în grabă, substitut de trezire amărui
între vouă verbe moi.
dimineţile poartă rochiţe albastre
pe care aleargă uneori semne de ploaie
şi pe cărarea dinaintea-mi
însingurarea are contur de minge roşie.
în ea mă recunosc,
în ea mă ascund de foamea zilei,
în ea mă şoptesc
visând nebuneşte uimirea aceea pură,
hohotul de râs,
de copil,
de pasăre ascunsă în rochiţele mici
dezvelind în fugă un genunchi rotund
ca o cireaşă.
cântecul de astăzi este… o amintire din copilărie. cireșele copilăriei.
https://www.youtube.com/watch?v=r82fyOb8F5w
…genunchi ca o cireasă. Nu m-as fi gândit astfel niciodată, deşi tare sunt curioasă dacă în copilăria ta ai urcat prin copaci ca o mâţă ..în devenire sau te-ai ascuns într-un colţ de grădină tot cu vreun stilou sau o carte alături..
păi de la o imagine din copilărie am pornit: furatul de cireşe. adoram să citesc, îmi dădeam toţi banii de buzunar pe cărţi, creioane, de-astea, dar în acelaşi timp am bătut dealul melcilor cu entuziasm şi am luat la rând grădinile vecinilor în ceea ce numeam noi “la furat” deşi vecinii se amuzau de noi pe după perdele. în esenţă, adriana, am avut o copilărie idilică…
apoi comuniştii ne-au demolat casa, vieţile…
Deci ai fost la furat de cirese! Si sotul mea mi-a povestit cum isi facea o “hotoaica” si mergea sa fure cirese din gradina, de la Popa Moararu.
Psi, te rog să îmi permiți să fac aici un anunț, deoarece aici e spațiul în care m-am manifestat cel mai mult în ultimele luni.
Aduc un fierbinte omagiu binevoitorului hacker care mi-a intrat atât în contul de mail, cât și în dashboardul blogului de recentă amintire comicultural.blogspot.ro, ștergând absolut tot ce am scris timp de 10 luni.
Munca mea devine oarecum istorie. Noroc că am back-up la toate articolele.
Să fii iubit, întreprinzătorule!
Măcar apari public, cel puțin sub pseudonim. Și zi motivul pentru care ai făcut-o.
Devine clar că trebuie să-mi pun la lucru prietenii experți în IT.
Pe curând.
Habar n-am cât de curând.
Oricum, ComiCultural n-a murit decât puțin.
sigur că îţi permit, cc… şi-am rămas perplexă.
mai mult, se pare că şi adresa de email, după ce că a fost compromisă, acum pare ştearsă şi ea. am pus mesajul tău şi pe facebook, în grup… se pare că au mai păţit-o şi alţii, tot pe blogspot. sigur, contează prea puţin acum…
evident că am fost. copilărie de poveste, roxana.
textul m-a dus cu gandul la rochitele pe care mi le intindea mama pe sarma vara si care bateau in vant…
fara o legatura cu subiectul, ma intristeaza ce s-a intamplat cu CC si mi se face frica si nu pot sa pricep oricat as intoarce povestea pe toate fetele…
Mie parcă mi-a murit o parte din suflet. Dar voi învia. Nu chiar în 3 zile, după modelul creștin… estimez vreo 3 luni de muncă de populare a viitorului blog, începând cu securizarea laptopului.
Până atunci, mă hranesc cu scrierile voastre, vine sezonul cald, iar eu voi fi ceva mai liber…
adică ne laşi făr de scrierea-ţi trei luni?
sincer, eu ţi-aş recomanda wordpress sau domeniu propriu ca şi variante, ultima implică nişte costuri şi nişte şoricării mai intense prin spate, dar învăţabile până la urmă. şi tare aş vrea, tare, tare aş vrea să te pot ajuta cumva, cu ceva, măcar cu un zâmbet. mie mi-ar fi murit tot sufletul… ştiu, când am avut probleme cu hostingul (deşi s-a dovedit că furnizorul era nevinovat şi altcineva bătuse câmpii) am tremurat o săptămână la gândul că pierdusem doi ani de muncă. s-a dovedit necesar să plec de la cel care m-a găzduit. s-a dovedit trist… şi aproape am plâns când blogul a reapărut. intact din fericire.
răutatea pur şi simplu, cred. asta cred că e raluca.
Te inteleg mai bine decat as vrea.
O sa studiez problema.
Merci de sustinere.
eu jur că n-am furat cireşe în viaţa mea de copil
şi nici cărţile citite şi comentate cu câte o gâză rătăcită nu mi le amintesc , iar Grivei căţeluşul era detectiv sub acoperire, ştia să mârâie pe înţlesul meu.
văd că şi tu ai avut o copilărie frumoasă şi câte amintiri am strâns în tolbă le vom păstra cu sfinţenie.
proprietăţile se pierd, dar amintirile doar odată cu memoria, deşi se spune că şi în alzheimer tot imaginile din copilărie revin.
o zi frumoasă îţi doresc psi, mi-ai înseninat ziua
primisem dimineață de la tine următorul email, pe care l-am tratat drept glumă…
“Sper ca a ajuns la tine la timp. Am facut o excursie la Newcastle, United Kingdom si poseta mea a fost furata cu pasaportul meu international si cu cartile mele de credit inauntru. Ambasada incearca sa ma ajute lasandu-ma sa imi iau bilet de avion fara pasaport doar atat am de platit biletul de avion si taxele de hotel. Spre dezamagirea mea nu imi pot accesa banii fata cartile de credit banca are nevoie de mai mult timp pentru a imi trimite un card nou. In aceasta neplacuta situatie am nevoie de un rapid imprumut care v-a fi inapoiat imediat ce ma intorc. am nevoie de aproape 1000 de euro ca sa imi acopar cheltuielile. Am nevoie urgenta sa prind urmatorul zbor. Daca tu poti sa ma ajuti cu imprumutul trimite-l prin moneygram v-a fi foarte bine aceasta este cea mai buna optiune pe care o am. Mi-ai dat un pasaport temporar la ambasada asa ca asta nu o sa fie o problema daca trimiti banii prin moneygram si in 20 de minute o sa ii avem aici. Este mult mai bine pentru mine.imi pare rau pentru toate neplacerile. Multumesc frumos Pot sa iti trimit detaliile Cum sa fac?
Astept un raspuns.
Multumesc,”
…
ai fost un copil mai cuminte decât mine, cammely!
Diminețile mele au rochițe verzi, cu picățele; de la ploaie.
Și da, am furat cireșe când eram mică. Nu că n-am fi avut și noi, dar întâlnirea din miez de noapte cu ceilalți copii, apoi expediția propriu-zisă, emoțiile, râsul nestăpânit, în șoaptă totuși… Ce vremuri!
E clar, mi-a furat mailul ca să îl folosească pentru măscări d-astea…
Cred că toți din lista mea de mailuri o să primească mesaje de genul ăsta.
Coșmaaaar!
sorry.
mi-am zis că este bine să ştii.
exact, slvc. cireşele, trandafirii, agrişele erau doar un pretext.
expediţia în sine era fantastică.