pentru următoarele trei săptămâni vă invit la o plimbare printre miresme mai altfel decât vă aşteptaţi, poate, semn că parfumul poate să vorbească despre noi mai mult decât credem ori vrem să recunoaştem. romantic, seducător, orgolios sau gurmand, rebel sau cerebral, vă invit să ne descoperim cu ajutorul parfumului preferat, într-o serie de articole apărute într-un decembrie 2010, poate cele mai citite scrieri ale mele din această lume.
în reclamele care însoţesc lansările de parfumuri ori în descrierea acestora, întâlnim deseori cuvinte care definesc personalitatea, omul căruia îi este destinat acest amestec de flori, de esenţe. parfum pentru zi sau noapte, pentru tinere fete ori femei mai temperamentale, parfum alb, opulent, mordant, suav… în spatele căruia se ascunde fiecare dintre noi.
parfumul ca şi accesoriu, trebuie să se potrivească asemeni unei haine nevăzute celui care îl poartă, relevând o latură a acestuia şi este cu siguranţă măsura potrivită, acel ceva care, fără un cuvânt, vorbeşte despre fiecare dintre noi, poate chiar mai mult decât am vrea să se ştie.
în poveştile care urmează vom încerca să desluşim un ipotetic răspuns la întrebarea „ce anume spune parfumul meu despre mine?” şi care este mesajul pe care îl transmitem celorlalţi despre noi, prin miros.
1. romanticii
recunoaştem femeia romantică după mesajele luminoase ale ochilor săi, după gesturile simple şi delicate, bijuteriile preţioase şi mici, muzica lină şi caldă ce o învăluie. ea este asemeni prinţesei sissi, prinţesa spre care am privit cu jind în copilărie ori a mariei vetsera, iubita arhiducelui rudolf şi trăieşte într-o lume curată şi roz, cu draperiile bine trase în faţa realităţilor crude, pe care nu vrea să le vadă, în aşteptarea prinţului destinat ei încă de la naştere, jumătate de inimă şi întreg de iubire, sentiment care o defineşte şi în care crede cu tărie.
poartă parfumuri florale, vii, ce completează tabloul miraculos în care trăieşte şi visează la o grădină în care, dacă nu o are deja, va cultiva trandafirii cu aceeaşi dăruie cu care îşi cultivă iubirea pentru cei din jur.
sufletul ei este asemenea unui boboc de trandafir, ce se desface sub privirile calde ale soarelui, vrăjit de cântecul de liră al lui cupidon, cel care o însoţeşte pretutindeni.
inima ei sensibilă se ascunde într-un ambalaj cochet şi dantelat, asemeni unui flacon de parfum pe eticheta căruia putem citi de acum quelques fleurs (nina ricci), beautiful (estee lauder), cel mai bine vândut parfum de nuntă al americii, anais anais (cacharel) ori eternity her (calvin klein).
bărbatul romantic este asemeni prinţului din poveste, cel care îşi caută cu condurul de sticlă în mână, măsura potrivită. o floare la butonieră sau un buchet de flori parfumate şi rare pe care îl va dărui iubitei sale îl trădează pe acest aerian frumos ce îşi caută iubirea prin lume sau o regăseşte alături de el în fiecare zi.
şuviţe relebele de păr îi umbresc fruntea luminată de vise, tomuri întregi de poezii sunt ascunse acolo, drumul spre inimă îi este presărat cu petale de flori. fără a fi un efeminat, el este asemeni lui frederich chopin, ori a lui richard chamberlain, prinţul în căutarea cenuşăresei sale, asemeni lui hugh grant, cel mai celebru romantic al zilelor noastre sau al inegalabilului ralph fiennes.
muzica sa este desprinsă din acordurile lui barry white, iar sentimentele sale sunt dulci, limpezi şi intense. parfumul care îl trădează pe acest bărbat se poate numi mouchoir de monsieur (guerlain), tresor (lancome) sau eternity him (calvin klein) parfumul inspirat de un celebru şi vechi inel pe care ducele de windsor l-a dăruit viitoarei sale soţii, înainte de a fi silit să abdice de la tronul angliei.
2. seducătorii
aflată la polul opus romantismului, seducţia este una dintre cele mai des întâlnite teme ale parfumeriei şi cu siguranţă funcţia cea mai cunoscută a acestuia. parfumul care atrage, care ademeneşte şi care promite fără cuvinte este arma nelipsită a vânătorii de o clipă, de o noapte, de o viaţă.
femeia seducătoare este un spirit liber, neatins de flăcările iubirii unice şi care ştie din instinct că un parfum potrivit este mai eficient decât o mie de cuvinte. descendentă a îngerului albastru, marlene dietrich, cea care a dat definiţia seducţiei, această femeie nu trece neobservată prin lume, iar bărbaţii ar face orice ca să o câştige, aşa cum au încercat cei patru iubiţi ai renumitei muziciene violet gordon-woodhouse.
ţinuta ei impecabilă dezvăluie promisiuni care se vor împlini, poate, căci alegerea îi aparţine pe deplin. locul ei de vânătoare este însăşi viaţa, felul ei de a iubi este acţiunea, iar lucirile ochilor ei spun doar atât: „dacă te apropii prea mult, s-ar putea să te arzi!” aşa cum au făcut-o cei care, oameni politici importanţi ai vremii, s-au lăsat intervievaţi de către oriana fallaci, regretându-şi mai apoi confesiunile devenite publice.
poartă mereu în poşetă, între pudrieră şi batistă, un pulverizator pentru împrospătare, accesoriu nelipsit al pândei sale, căci ziua este doar un lung preludiu al nopţilor care vor veni.
parfumurile sale sunt dense şi grele, filtre magice din gama orientalelor, cu flori care se deschid noaptea, tuberoze narcotice şi iasomie, pudrate cu ambră şi mosc: poison (dior) poate nu din întâmplare apărut sub numele celui care a creat celebra rochie albastră a lui marlene, cinnabar (estee lauder) sau opium (yves saint laurent). de altfel ultimele două parfumuri amintite au fost implicate, la vremea lansării lor, în ceea ce se numeşte ascăzi scandalul orientalelor.
bărbatul seducător este însăşi definiţia vânătorii. el ştie că o femeie nu se va lăsa cucerită de lance şi armuri şi va folosi ambra cu aceeaşi pricepere cu care o folosea şi giacomo girolamo casanova al cărui descendent este. dăruieşte flori pudrate şi persistente, ce îi vor netezi calea nopţilor şi aşteaptă cu ochi de tigru, învăluit de parfumul său, ca o vegetaţie luxuriantă, pe cea care îi va umple noaptea, mereu alta.
asemeni lui pablo picasso, johnny depp ori mai tânărul robert pattison, eroul vampir al zilelor noastre din seria twilight, cel care a încins minţile tinerelor fete, el ştie că femeia are o mie de chipuri, iar el vrea să le descopere şi să le aibă pe toate.
nu se teme de aşteptare şi nici de refuz, căci refuzul poate fi uneori, aşa cum ştie foarte bine, doar un pretext, o prelungire a jocului în care el deţine controlul absolut. poate părea uneori calin şi blând, dar în spatele acestei măşti este un cuceritor ce învinge întotdeauna, aşa cum şi henric al VIII-lea, a reuşit să învingă mereu în luptele sale amoroase, unele duse chiar împotriva bisericii, atunci când aceasta se împotrivea divorţului său. pentru seducătorul pe care îl iubim, trădarea poate fi un flacon de quartz homme (molyneux), voyageur (patou) sau pour homme (paco rabanne).
miercurea viitoare vom povesti despre orgolioşi şi gurmanzi, dar până atunci vă invit să povestim despre latura romantică sau seducătoare a fiecăruia dintre noi.
imi plac mult opium si poison dar sunt…depaaarte de marlene dietrich )))))))))
mno nu-s nici una nici alta inseamna ca pentru mine vor trebuie sa imi inveteze un parfum unic nu?
nu neapărat, mihaela! nici eu nu-s genul siropel sau otrăvioară, dar mizez pe faptul că mai avem două ediţii de studiat şi, în plus, eu cred că oamenii, în întregul lor, nu pot fi aşezaţi în patul lui procust, deşi ne place să credem că da…
Frumoasa prezentare ai facut, Psi. Cu siguranta nu apartin doar unei singure categorii, asa ca tot ce-mi ramane este sa stabilesc procentele coresepunzatoare – asta dupa ce vei termina prezentarea.
Pentru azi, aloc temporar, un 10% din mine laturii romantice si, hm, hai sa zicem inca 10 % celei seducatoare -desi aici ar fi niste nuante, mai analizez eu
hmmm… sunt chiar curioasă unde te regăseşti în proporţie mai mare, dar nu voi forţa ritmul postărilor pe care, recunosc, le mai şlefuiesc.
ştii bine că eu te admir pentru că poţi purta opium. mie n-o să-mi iasă asta în veci!
După descriere parcţ-aş fi o romantică desăvârşită, dar când vine vorba de parfum….n-am testat niciodată quelques fleurs (nina ricci), beautiful (estee lauder), anais anais (cacharel) ori eternity her (calvin klein)…darămite de purtat.
Nina Rici am mirosit, parcă-i prea dulce pentru mine. Cred că trebuie să-l mai miros odată.
Nu mă prea pricep la parfumuri. Mă uit să văd ce scrie pe sticluţa celui pe care îl am, caut şi pe net despre esenţele parfumurilor pe care le-am purtat şi revin cu concluziile.
Dacă judecăm după descrierea parfumurilor care-mi plac cel mai mult şi pe care le port (am câteva care-mi plac dar încă nu m-am hotărât la unul singur), din patru parfumuri avem aşa :
floral peste tot:
2 * crin
2 * magnolie
2 * lotus
2* vanilie
2 * cedru
frezie, liliac, citrice, lotus, iasomie, santal, piersici, caise, prune si coacaze negre.
Aşadar sunt romantică!
da, un strop de romantism ai. quelques fleurs de houbigant. totuşi vanilia (etilvanilina de fapt) în acord cu santalul, aş spune că este acel dram de seducţie pe care îl arăţi. de altfel eu cred (şi te rog să o iei drept ceea ce este, adică o părere personală, nici mai mult de atât) că anilor tăi nici nu li s-ar potrivi filtrele gen aphrodisia, opium…
şi mai ai o latură… despre care nu am scris încă. tuşele fructate se regăsesc în genere la gurmanzi, aşa că… vorbim şi miercurea viitoare.
Abia aştept să vină miercuri atunci!
Să ştii că m-ai pus pe gânduri. Eu îmi cumpăr un parfum pentru cum miroase pe pielea mea, cum mă face să mă simt. Nicidoată nu m-am gândit la aromele pe care le conţine un parfum. Da, sunt o ignorantă
O să acord mai multă atenţie de-acum încolo
şi eu îmi cumpăr parfumul cam tot aşa: după reacţie, aşa că te rog să nu te judeci aspru, că nu e deloc cazul. faptul că eu scotocesc după poveştile din spatele flacoanelor este doar o pasiune. şi îţi pot spune că ştiinţa poate fi bătută de percepţie. de pildă am iubit enorm vetiver-guerlain, aşa cum îl intuiam în descriere, un parfum masculin care a făcut şi mai face ravagii, dar întâlnirea cu el nu a fost la fel de frumoasă şi nu mi l-am cumpărat. dar rămân fidelă unui parfum (încă nu îl am, dar l-aş putea evoca cu ochii închişi) tot masculin – terre d’hermes. la vremea când l-am mirosit prima oară nu ştiam mai nimic despre el.
faci si o interpretare personalizata?
issey miyake l’eau bleue d’issey
nu-mi imaginam, coolnewz, că ai purta vreodat’ parfum floral sau oriental. stay tuned că vorbim şi despre personalităţile noastre, soon. deocamdată doar atât: l’eau bleue este pentru mine cea mai frumoasă “apă” cu semn de rozmarin şi ghimbir (mirodeniile mele preferate)
Ciudat…
După preferințele mele în materie de parfumuri, sunt mai mult seducătoare decât romantică. Și eu, care credeam invers…
Parfumul e esential in viata mea! Aproape la fel de important ca margelele si cerceii. De cativa ani sunt fidela lui Chance de la Channel dar imi place si Euphoria de la CK .Prefer parfumurile persistente dar mai discrete, nu simt nevoia sa intoarca nimeni capul dupa mine, vreau numai sa-l gadile placut in nari si sa nu stie de unde e.
hmmm, adelină! euphoria? oriental-gurman scrie pe tine! sinceră să fiu, vă admir pe voi, cele care puteţi purta note persistente.
nah, slvc, am mai aflat noutăţi!
… mănuşa maicii domnului! sigur asta era.
Allure Homme edition Blanche by Chanel. Asta ce inseamna ? Pot sa zic eu ce cred ca inseamna. Ca sunt snob. Ce, editia Sport sau chiar aia simpla nu erau bune ? Desi mie mi se par cam dulci, ca exact de exces de vanilie sau de piersica am eu nevoie, la varsta mea. Asta alb are totusi si ceva piper. Iar faptul ca nu am ales-o pe aia Sport extreme, inseamna ca am sarit deja binisor de varsta optimei tinereti.
Semnificatia personala e legata de prietena mea pt ca ea poarta Allure clasic pt fete, si daca port si eu Allure ma simt asa mai infratit si afiliat cu ea, indiferent daca in clipa asta e pe cale de a se muta de la cca 6000 de km distanta de mine la cca 9000 km, (desi a fost si la 17 000 in trecut, si degeaba am incercat sa o conving sa se mute macar la numai 1000 km), iar editia alba e legata de “doliul” pe care il tot port dupa Eric, si mi s-a parut o varianta chiar potrivita cand a aparut in 2008.
chiar snob nu aş defini parfumul, deşi există un chanel care este definiţia snobismului, rudolf. allure este construit pe patru direcţii, dacă este să-l analizăm: prospeţime, claritate, putere şi eleganţă. o notă senzual-lemnoasă care îi dă acea tuşă de sofisticare şi, desigur, acel piper alb de care spui. eu l-aş asocia mai degrabă cu esenţa omului în plinătatea lui, un strop rebel, un strop senzual, un strop cerebral…
se pare ca slvc insasi afla noutati despre ea!