săvârșiserăm o noapte împreună.
mai întâi, parcă tu, nu mai știu,
ți-ai scuturat tâmplele de prea multe stele,
pe umerii rămaşi albi ai norilor mei.
ţi-am zâmbit.
lumina cobora în particule mici,
lumina se desena timid,
ca un curcubeu în eşarfa căruia
ne prinseserăm mâinile,
gândurile.
mai apoi am coborât din leagănul lunii
şi ochii mei te-au atins,
te-au prins în sărutul lor
de căprioară.
se făcuse dintr-o dată cald între noi,
se săvârşise o arşiţă
atunci când noaptea cobora
cu fuste de catifea peste lume.
şi nu mai ştiu cine,
cu intenţie sau din joacă,
a inventat un cuvânt pentru noi.
săvârşiserăm un sărut.
pe atunci te iubeam.
sursa foto:salome
Sarut mana de mentiune, aduna-le poeziile intr-un volum legat frumos scris de mana, peste ani iti va fi drag sa le citesti
ioooi, ia uite ce oaspete vine pe seară pe pervazul pisicii!
bun venit, kdanv! de ani de zile recitesc cu uimire de copil ceea ce am scris deja, scris de mână cu stiloul meu drag, în caietele mele. eu cred că va veni vremea cândva să le dau mai departe zborul meritat, către cei care le-au văzut născându-se.