ceașca

și-n loc de ceașcă să-mi aduci
căușul mâinii tale stângi
să picure din ea, așa
cuminte și curată, doar o stea
și-n loc de lacrimă să-mi pui
parfumuri blânde, de gutui
să strângă aurii, pufoase
o patima simțită până-n oase

și când te doare asprul dor de nuci
și-ți oboseste mâna stângă,
pe mine să mă duci la gură:
ți-s ceașca ta cu vorbe dulci

37 thoughts on “ceașca”

  1. psi happy

    m-am exprimat destul de sincer data trecuta in ultimul comentariu si este posibil sa fi fost gresit inteleasa.
    dar astazi e o alta zi happy

    noa,tu ne dai ceasca… io vin cu o piesa si un videoclipp happy

  2. astazi sincer imi vine a plange,
    si ma gandeam ca poate nimanui nu-i pasa … ce e lacrima si viata ei intreaga… caci multi ar vrea sa n-o mai planga ci s-o sece ,s-o reprime.
    si totusi imi vine’a plange fiindca de cineva imi pasa…
    dar lacrimile curg siroaie in dans cu apa calda de la dush…

    da-mi ceasca ta din tine zamislita…
    si spune-mi daca lacrimile stranse’ntransa… nasc lichioara pentru bolnavul din salonul ….?

  3. şobolănime, gutuile alea rumâneşti, nu ce iei matale din supermarketuri, au un puf pe ele care le mai estompează din auriu! asta dacă îţi aminteşti tu vremi demult apuse, copilărie… hm? big grin
    poza a mai apărut când îţi spuneam să mă aştepţi la zurich, da, da…

  4. după cântecul de mi l-ai lăsat nici nu mă mir că tiveşti lacrimă…de-aş putea ţi-aş aduce eu însămi ceaşca plină de lacrimi care să spele, să vindece… of! sad cum să te pot eu ajuta? aş vrea…

  5. Da, da, confirm!
    Cand sunt proaspat culese din pom.
    Probabil insa ca Rata facea analogia intre pufos si moale, ceea ce, in cazul gutuilor, nu prea-i asa. De-acolo intrebarea…

  6. slvc, mulţam! winking undeva prin textul iniţial fusese şi un cuvânt despre lemnul gutuii, dar a dispărut la şlefuire…

  7. cand privesc bolnavii din spitale … cam in acest mod ma exprim si eu…
    caci uneori nu e suficient sa vrem trebuie sa si putem. nu-i asa?

    psi eu cred ca nu scrii tu pe degeaba happy
    literatura ori ba, creezi frumos si eu cred ca asta este suficient.
    noapte buna psi,

  8. anca, boala este, cred eu, cea mai mare cruce a omului. pe celelalte le mai duci, le mai împarţi, dar boala e a celui atins de ea. unii luptă, unii renunţă… e greu să priveşti de pe margine şi să nu ai cum, să nu poţi ajuta.
    literatura mea? scrisul este o acţiune extrem de intimă, de personală. a dărui scrisul presupune mult curaj, este o punere în lumină, în vreme ce scrisul este efectiv umbrit, tainic…şi egoist. uneori e egoist. happy nu e întâmplător… este un dat. şi se risipeşte dacă nu e dăruit…

  9. si sa stai pe margine si sa privesti si sa nu poti ajuta… este tot o cruce ,zic eu
    sunt in papucii practicii…
    s cum se spune : teoria ca teoria…practica uneori stoarce lacrimi. acolo unde nimeni nu te vede,nu te stie.

    pot sa inteleg ce spui desi uneori am cu totul alta viziune.

  10. o ceaşcă de apă sau de supă, nu e ajutor. în viaţă, în boală, în moarte, în simţire, în iubire, eu cred că suntem nişte solitari anca, oricât de mult ne pasă de celălalt. e firesc să ai o altă viziune… şi e bine aşa. happy

  11. eu îţi mulţumesc… pentru că eşti! orgolioşilor care suntem noi, cei ce scriem, le plac oamenii care vin, vin şi iar vin, ne însoţesc şi încearcă să ne înţeleagă, deşi nu recunoaştem asta niciodată. :heart:
    să îţi fie noaptea lină…

  12. “orgoliosilor”,zici? voi?

    iar noua ne place sa venim happy caci asa este firesc. unde este scriitor pesemne ca are perechea care sa-l si citeasca, sa-l indrageasca si da… sa-l insoteasca. happy
    tu scrii bine psi, cu toate ca uneori te-as contrazice. dar is mandra cred ca de felul meu laughing. nu stiu cu ce,dar poate imi voi da eu seama.pana atunci sa zambim happy
    noapte senina sa te imbratiseze,de drag
    happy

  13. “și-n loc de lacrimă să-mi pui
    parfumuri blânde, de gutui
    să strângă aurii, pufoase
    o patima simțită până-n oase”
    ah, psi! stii, asa, sa starnesti unele simtiri uitate, unele doruri pierdute… si cred si eu ca te-o fi inspirat amintirea celor rupte din copac, cand cu mana dat la o parte puful lasa aurul sa lumineze si parfumul sa mangae…

  14. nici nu cumpăr gutui din market, altcersenin. le prefer de departe pe cele de la piaţă, luate din mâinile aspre ale celor care sunt ninşi de ani! happy

Comments are closed.

error: Content is protected !!