și-n loc de ceașcă să-mi aduci
căușul mâinii tale stângi
să picure din ea, așa
cuminte și curată, doar o stea
și-n loc de lacrimă să-mi pui
parfumuri blânde, de gutui
să strângă aurii, pufoase
o patima simțită până-n oase
și când te doare asprul dor de nuci
și-ți oboseste mâna stângă,
pe mine să mă duci la gură:
ți-s ceașca ta cu vorbe dulci
Am sorbit cu mare placere dulceata cuvintelor tale pisicel
Doamne ce frmos! Suav!
ღ☆ღ ~ ✿ ~ * •. ¸. • * ¨ღ☆ღ ღ☆ღ ~ ✿ ~ * •. ¸. • * ¨ღ☆ღ
psi
m-am exprimat destul de sincer data trecuta in ultimul comentariu si este posibil sa fi fost gresit inteleasa.
dar astazi e o alta zi
noa,tu ne dai ceasca… io vin cu o piesa si un videoclipp
astazi sincer imi vine a plange,
si ma gandeam ca poate nimanui nu-i pasa … ce e lacrima si viata ei intreaga… caci multi ar vrea sa n-o mai planga ci s-o sece ,s-o reprime.
si totusi imi vine’a plange fiindca de cineva imi pasa…
dar lacrimile curg siroaie in dans cu apa calda de la dush…
da-mi ceasca ta din tine zamislita…
si spune-mi daca lacrimile stranse’ntransa… nasc lichioara pentru bolnavul din salonul ….?
cuvinte vechi, sim! de o vreme nu mai scriu… doar privesc.
tibi cel jucăuș!
miaaaaaaaaaaaaaaaaaau! vezi, zână, chiar şi neromanticii mai visează… ceşti!
şobolănime, gutuile alea rumâneşti, nu ce iei matale din supermarketuri, au un puf pe ele care le mai estompează din auriu! asta dacă îţi aminteşti tu vremi demult apuse, copilărie… hm?
poza a mai apărut când îţi spuneam să mă aştepţi la zurich, da, da…
mulţumesc, kristi!
hmmmm! almanahă, almanahă! nu l-ai citit pe caraion niciodat? de la el am furat ideea…
tulburător darul tău, anca! aproape doare…
după cântecul de mi l-ai lăsat nici nu mă mir că tiveşti lacrimă…de-aş putea ţi-aş aduce eu însămi ceaşca plină de lacrimi care să spele, să vindece… of! cum să te pot eu ajuta? aş vrea…
Da, da, confirm!
Cand sunt proaspat culese din pom.
Probabil insa ca Rata facea analogia intre pufos si moale, ceea ce, in cazul gutuilor, nu prea-i asa. De-acolo intrebarea…
slvc, mulţam! undeva prin textul iniţial fusese şi un cuvânt despre lemnul gutuii, dar a dispărut la şlefuire…
cand privesc bolnavii din spitale … cam in acest mod ma exprim si eu…
caci uneori nu e suficient sa vrem trebuie sa si putem. nu-i asa?
psi eu cred ca nu scrii tu pe degeaba
literatura ori ba, creezi frumos si eu cred ca asta este suficient.
noapte buna psi,
sa nu mai trimit?
anca, boala este, cred eu, cea mai mare cruce a omului. pe celelalte le mai duci, le mai împarţi, dar boala e a celui atins de ea. unii luptă, unii renunţă… e greu să priveşti de pe margine şi să nu ai cum, să nu poţi ajuta.
literatura mea? scrisul este o acţiune extrem de intimă, de personală. a dărui scrisul presupune mult curaj, este o punere în lumină, în vreme ce scrisul este efectiv umbrit, tainic…şi egoist. uneori e egoist. nu e întâmplător… este un dat. şi se risipeşte dacă nu e dăruit…
de ce să nu, anca? eu sunt aici acum… acum că ai aprins candele… să lumineze..
si sa stai pe margine si sa privesti si sa nu poti ajuta… este tot o cruce ,zic eu
sunt in papucii practicii…
s cum se spune : teoria ca teoria…practica uneori stoarce lacrimi. acolo unde nimeni nu te vede,nu te stie.
pot sa inteleg ce spui desi uneori am cu totul alta viziune.
http://www.youtube.com/watch?v=NmxICK-4AG4
psi, am o ceasca cu ceai sa pui si miere, dau si la tine de doresti
sa ascultam
o ceaşcă de apă sau de supă, nu e ajutor. în viaţă, în boală, în moarte, în simţire, în iubire, eu cred că suntem nişte solitari anca, oricât de mult ne pasă de celălalt. e firesc să ai o altă viziune… şi e bine aşa.
la ceai ronţăim zahăr candel şi biscuiţi cu ghimbir! aduc eu!
http://www.youtube.com/watch?v=Ce5zUhs3L14
zambesc
caci am exact aceasi parere cu tine,acum
noa,ne-a iesit
http://www.youtube.com/watch?v=3WCZkJETnHA
zâmbesc şi eu atunci! :rose:
somnic bun,psi
multumesc frumos de prezenta si de altfel
ma bucur ca esti!
eu îţi mulţumesc… pentru că eşti! orgolioşilor care suntem noi, cei ce scriem, le plac oamenii care vin, vin şi iar vin, ne însoţesc şi încearcă să ne înţeleagă, deşi nu recunoaştem asta niciodată. :heart:
să îţi fie noaptea lină…
“orgoliosilor”,zici? voi?
iar noua ne place sa venim caci asa este firesc. unde este scriitor pesemne ca are perechea care sa-l si citeasca, sa-l indrageasca si da… sa-l insoteasca.
tu scrii bine psi, cu toate ca uneori te-as contrazice. dar is mandra cred ca de felul meu . nu stiu cu ce,dar poate imi voi da eu seama.pana atunci sa zambim
noapte senina sa te imbratiseze,de drag
totuşi, anca, eu nu m-aş numi scriitor. e cale lungă până acolo, deşi orgoliul nu-mi lipseşte, e un animal curios, îl mai ating eu uneori…
noapte bună cu gând bun.
mulţumescu-ţi!
http://www.youtube.com/watch?v=FhqLy8pKOTE
“și-n loc de lacrimă să-mi pui
parfumuri blânde, de gutui
să strângă aurii, pufoase
o patima simțită până-n oase”
ah, psi! stii, asa, sa starnesti unele simtiri uitate, unele doruri pierdute… si cred si eu ca te-o fi inspirat amintirea celor rupte din copac, cand cu mana dat la o parte puful lasa aurul sa lumineze si parfumul sa mangae…
altcersenin, sinceră să fiu n-am cules în viaţa mea gutui din pom! dar îmi plac mult de tot…
pfui… gutui de românica la freiburg? măi, măăăi!
e o placere sa le rupi de pe crengi personal… oricum raman la ideea ca nu cele de prin market te-au inspirat…
nici nu cumpăr gutui din market, altcersenin. le prefer de departe pe cele de la piaţă, luate din mâinile aspre ale celor care sunt ninşi de ani!
:rose: