sursa foto: salome
ea se numea matilda şi locuia la parter,
avea o faţă de ecler
cu care zâmbea cui voia s-o asculte
cu tăcerile-i desculţe.
şi se visa, fata mea, meşteşugit acrobat
în podul palmei ori
pe poarta raiului curbat,
pe când trotuarele curgeau lent,
într-un fel evident
ea îşi sufla nasul după perdelele aşteptării.
el veni
într-o zi,
avea cu el o tolbă plină
de vorbe şi sticluţe cu etilvanilină,
ea tresări la parter
cu ochii la cer
şi numai perdelele, de lacrimi pline
ca nişte pete de rugină
tăceau.
ele ştiau
plecarea din ochii lui
încă de-atunci.
ea era frumoasă şi era vie,
biată păpădie,
ţesând văl de mireasă
tivit cu soroc
pentru podul palmei întors.
apoi trecu o ploaie.
trecu un an
în van.
ea nu mai locuieşte la parter
în casa de lut rămasă mică,
doar un vis pe vârfuri se ridică
şi trec elefanţii pe cer.
elefantii aerului privesc pe geam
cu urechile crete ca niste foi de varza
ca niste ziare vechi
ca niste vise fara sanse
si privesc ghicesc in ecler
fata de la parter le-a facut cu ochiul
fata de la parter fata de la parter
viseaza la elefantii aerului
eu merg pe genele unghiilor
candva am fost aerul cuiva
dar nu
si cand nu
se merge pe genele unghiilor cat esti tu de elefant
matilda sunt eu
m-am mutat la etaju’ unu
după ce ăştia au scumpit ecleru’
faţa mea a devenit mai scumpă.
acum trecătorii merg cu privirile pe sus,
înainte nici nu mă priveau în ochi,
de teamă să nu le fac poftă.
de mică îmi doream o faţă de savarină,
să li se scurgă ochii trecătorilor,
de zemoază ce eram;
dar mama avea faţă de boemă,
tata de tiramisu.
de curând s-a mutat unul
cu faţă de chantecler
în blocul de vizavi.
îmi face cu mâna în fiecare zi…
eu sunt elefant încă
cu inima ba gutuie ba nectarină
ca într-o poză chinezească
și am un singur vis
ca un somon să îmi ating spinarea printre nori
de soare
acolo unde zbor nu e loc de creion
sau pix
sunt doar câteva șuruburi care se rostogolesc
pe o suprafața unui tavan
că totul are un tavan
chiar și aerul
semnat: elefantșimaimultenucăvăplictisesc
ba eu cataif(ă) mă visam
cum stam pe geam
cu trup de creme mousse
şi ochi de macarons saşii
trăiască nenea pierre envie
dar…
în zadar
nu-ncape mâţul în pahar.
dă-mi inima ta de gutuie
un cer să luminez cu ea,
dă-mi un tavan
un vers
invers,
dă-mi pânza de păianjen fără de număr
cea pe care sar uneori
un elefant
(ce nu ne plictiseşte)
şi o pisică
semnat: mâţul pervazier.
matildooo!
http://www.youtube.com/watch?v=5C-DShN82mc
minunatilor
http://media.picfor.me/0011F0D7C/original.jpg
ptiii, ce-aș mânca un ecler!
Ce surpriza placuta…mai placuta decat cele pe care le gasesc fiecare zi la tine…)
Mi-a placut la nebunie, Psi.
scorpio, este mai degrabă stilul lui almanahe decât al meu!
Aha, vasăzică ai şi tu o matildă! 😆
sincer nu am, e furată de la almanahe! da să nu-i spui, că mă jumule! :yahoo:
Am înţeles, păstrez secretul cu sfinţenie! 😆
Haham…ce oarbă sunt! Nu văd ce-aţi scris delooooc! 😆
Aici sunt branduri, nu stiluri pisică!
Trec elefanţi pe cer, şi vorbele-mi fură… Şi nici Matilda cea cu faţă de ecler nu m-a lăsat să tac din gură…
chiar dacă stilul meu nu e aşa de ghiduş, jucăuş, poate o să mai scriu despre eclere! mai cu seamă dacă te inspiră!
http://www.youtube.com/watch?v=pPtlSF4TlJE
până nu postezi, ca să vadă şi ochiu meu, nu te cred! 😆
😆 da, da, mirare mare!
Da, da…e nefiresc!!
vom face reclamaţie!
)) Daaaaaaaaaa!!!