când ochi se închid,
tăcerea mea devine
incandescenţă
pofta de haiku mi-a fost insuflată de tuşa vero, versul din mijloc aparţine lui drugwash,( cu o reşlefuire) iar menestrelul spre care privesc cu admiraţie este carmen pricop.
iar cântecul… are toate umbrele lui nichita în el. umbre şi dor.
http://www.youtube.com/watch?v=7wqQNnqD63M&feature=related
va trebui să-i întrebăm pe japonezi, rata! eu încă mă uit perplexă cum meşteresc vero, tibi şi carmen la haiku. număr pe degete şi mi se pare că nu am terminat ce aveam de spus.
“vina” este numai a voastră, carmen! voi, stârnitorii mei de ape şi cuvânt!
Azi, când vă citesc,
ŞTIU că am semănat în
pământ roditor!
Iar spunând “vă citesc”, mă refer la toţi membrii clubului psi atinşi de “febra haiku”!
Cu mare şi multă plăcere!
pământ roditor
apă de vers şi cuvânt
dăruindu-se
vero, multe ai iscat tu şi îţi mulţumim!
carmen, credeam că doar eu am senzaţia aceasta, că nu încap. ops:
iaca nu te las! e bine? ciudă, ciudă, mămăligă crudă!
îndrăzneşte să mă laşi, jorji! pe jos vin la ieşi după tine! 😆
Uitarea minte
ca un somn fericit în
tărâm de gheaţă.
Mână cumpănă
cercetând zori, scoate ochi,
stând azi la pândă.
În umbra nevoii,
cătând înţeles fecund
naşte alt şapte.
şi gata, că plec în oraş, mă-ntorc după şapte; ora 7.
În umbra nevoii,
cătând înţeles fecund
naşte alt şapte.
(scriu din nou aici că s-a dus geafica pe apa lui miercuri)
almanahe şi carmen, v-am urmărit cu drag astăzi. mulţumesc. atâta haiku n-a văzut blogul meu de când e el!
sărumâna pentru găzduire şi prilej
carmen, pentru că tot ne place joaca aceasta de-a număratul silabelor, eu v-aş propune să ne adunăm cu toţii, într-o anume zi şi să haiku-im! pe rând, la fiecare dintre noi. cred că o să vă propun asta la următoarea sesiune de teme.
totuşi, carmen, cred eu că ar fi corect să fin gazde pe rând. “eu vara plagiez” adună de fapt munca voastră la un loc. e mai mult un gest de recunoaştere…
de acord. ideea ta e mai bună. mă găndisem la o postare doar ca să fie adunate la un loc.
exact aşa o gândesc şi eu, carmen. doar că ele s-ar aduna pe rând la fiecare dintre noi. să vedem ce spune lumea marţea care vine.
frumos ti-a iesit pofta! iar alifantis mi-a mers la suflet…
să facem, eu sunt pentru!
Ce frumos şlefuiţi voi cuvintele! Iar haiku este o “reţetă” mai mult decât interesantă.
Mersi şi pentru Alifantis!
rata, desigur că o glossă! pe prima o scrii tu, apoi apărem şi noi. merge?
geanina, alex, cu drag.