pornisem luna trecută să vă povestesc că nu dragostea stă la baza celulei societăţii, deşi ne place să credem că aşa ar fi, acesta este numai pretextul cel mai des uzitat. împingem astăzi lucrurile mai departe (că tot avem răgaz până la sâmbăta provocărilor papale- le voi reaminti la finalul acestui post pentru cei interesaţi) şi vă întreb: ce anume poate naşte o aventură de o noapte, de o săptămână sau de o viaţă? este oare iubirea sau este numai o încercare palidă de evadare din lâncezeala aceleiaşi tocane de cartofi, încercare ce poate duce la o altă iubire sau un alt eşec. şi mai întreb: dacă tot dăm vina pe bărbaţi pentru aceste aventuri, cum se face că există femei care au o adevărată vocaţie pentru postul de “nr.2”? de ce sunt ei şi nu sunt ele de vină, ori amândoi pentru “ducerea în ispită”?
îmi amintesc cu plăcere o poveste nu de multă vreme petrecută, pe când eram salariat într-o companie ce avea în sucursala locală vreo douăzeci de bărbaţi, iar femei eram de toate patru, cam niciuna dusă la biserică. apăruse pe-atunci pe un post tv o emisiune despre care cred că ştiţi cu toţii, “trădaţi în dragoste”, o inepţie pe care unii începuseră s-o urmărească doar pentru a povesti celorlalţi în dimineaţa următoare, la cafeaua de la prima oră, prilej cu care ne lansam în adevărate hohote de râs şi comentarii. şi uite-aşa am ajuns cu toţii spectatori voluntari ai acestei emisiuni, iar printre urmăritori, decanul nostru de vârstă era dirijorul discuţiilor noastre. vorba lui cea mai des folosită, pe care o împrumutaserăm şi noi de altfel era: “la aşa ispită, rece să fii de două zile şi tot te mai ridici o dată. a treia zi nu, că deja miroşi a tămâie”.
după o vreme am încetat să mai urmărim emisiunea aceea, lucrurile s-au aşezat în altă formă, dar vorbele acelea, rostite în glumă şi pe care le mai aruncam unii spre ceilalţi când cliente frumoase cam ridicau pulsul colegilor noştri, au rămas în cultura grupului nostru şi ascund în ele un mare adevăr.
există femei care au vocaţia de ispită? cu siguranţă că da. emit semnale care ar face şi un mort să se ridice? şi asta da.
povesteam într-un alt post, ceva mai prin toamnă despre centura de castitate şi cea de tnt şi spuneam acolo că de-a lungul istoriei femeilor le-a fost dat să poarte pe prima, în vreme ce bărbaţii plecau la vânătoare purtând dinamita la cingătoare. le-a fost lor atribuit acest rol, vreme de secole, dar istoria consemnează şi femei care şi-au lepădat vălurile sfioase, pornind chiar ele vânătoarea şi uneori adevărate războaie ale pasiunii. veţti spune, ştiu, că aveau avantajul puterii familiei din care proveneau. dar oare nu şi o vocaţie de ispită?
egalitatea sexelor, cea mult trâmbiţată, le-a adus femeilor dreptul de a fi ele însele, de a munci şi de a vota, de a studia şi de a purta pantaloni, de a decide dacă şi când vor face copii, de a-i alege pe cei cu care să petreacă o noapte sau o viaţă. libertăţi care nu existau sunt astăzi ceva cât se poate de firesc în lumea noastră. şi peste toate mai există o vorbă care spune că “o femeie te iartă dacă încerci, dar nu te va ierta niciodată dacă ratezi ocazia”.
desigur că nu toate femeile sunt nişte seducătoare, iar cele care sunt, nu sunt neapărat frumoase, tulburător de frumoase, cel mai celebru caz fiind ziarista oriana fallaci, cea care deşi nu era o frumuseţe răpitoare reuşea cu acel ceva al ei să-i provoace pe mulţi dintre bărbaţii puternici ai lumii să declare la interviuri lucruri care nu ar fi trebuit rostite.
purtăm însă în noi, doamnelor, acest sâmbure de ispită, chiar dacă nu vrem s-o recunoaştem. ne place să fim admirate, privite, petrecem ore în şir la saloanele de înfrumuseţare şi avem fiecare în sertarele cu lenjerie micile noastre secrete dantelate. pentru noi au fost create şi ştim să le folosim chiar foarte bine, aceste artificii cu care stârnim pasiuni de o viaţă sau de o clipă. bărbaţii, atraşi de ceea ce văd, încearcă. li s-a repetat de multe ori, prea multe ori că “este datoria lor”, dar cele care pornesc astăzi vânătoarea suntem de multe ori noi, femeile, şi o facem pentru că ne place, unele pe stradă, în lumină, altele în dormitoarele noastre.
aşadar: avem noi, femeile, vocaţia ispitei? răspunsul meu este: da. şi vă mai spun că nu am văzut încă bărbat normal, heterosexual, care să petreacă ore în şir alegându-şi cravatele ori petrecând o zi întreagă în faţa dulapului, disperat că nu are “nimic de îmbrăcat”.
contraziceţi-mă! 
Foarte tare, Psi! am sorbit dintr’o inghititura postarea asta
Is foarte curioasa ce vor raspunde baietii… hihihi
pai eu daca nu m’as uita la sot inainte sa iasa din casa ar fi dezastru 
in loc de’o maleta si’ar pastra relaxat bluza de pijama pe sub flanea 
Ma stric de ras
P.S. am luat cunostinta de provocari si maine’o gandesc pe aia cu duzina… nu’i foarte usoara da’ ne descurcam, ca suntem fete destepte
pup de nuapti buna!
hmmm, suntem oameni si prin natura noastra diferiti. nu putem invinovati un sex sau altul si e prea demult de cand unul din cei care constituie un cuplu a facut un pas afara din relatie, de-a lungul istoriei. motivele sunt diferite si pana la urma toti constituim ispita cuiva, fie ca o cautam, fie ca se intampla pur si simplu.
pe de alta parte cui nu-i place sa fie macar putin admirat? ok, ma declar ispita
Nu,nu te contrazic.Multe femei,chiar daca nu isi doresc asta,o fac inconstient..altele sunt sigure pe ceea ce ,,emana”.Cred ca faptul ca suntem femei,spune totul.
De ce sa te contrazic? Ai dreptate.
Stiu, simt ca port in mine ispita si habar n-ai ce stare de bine imi da asta. Atata timp cat ramane la stadiul de ispita , nu deranjeaza pe nimeni. Orice femeie e asa . Ca nu recunoaste, e altceva.
aventurile sunt nascute de pasiune.
da’ barbatii nu-s atrasi de ceea ce vad, ci de ceaa ce-si inchipuie ca pot gasi dedesubt.
anowen, oare chiar toţi? nu ştiu.. stau şi mă întreb
G
da.
psi
de acord. de aici si misterul feminin. de voi dezvoltat si de noi gustat.
ne contrazicem alta data, acum suntem pe aceeasi lungime de unda
Urasc si eu cremele si fardurile…un ruj si un parfum sunt de ajuns zic eu. Deci ma pot inscrie in clubul catastrofelor?
Cami, aşa e cum spui. Eu… nu ştiu, nu am vocaţie de vânător/ispititor. Oi fi excepţia.
Glumeam.
Fiecare femeie se ingrijeste cum crede de cuviinta. Ma uitam mai sus la ce scrisese Vero, de-asta am zis ca eventual se va infiinta un club. 
Despre parfum, ce pot zice, te poate imbraca si cand nu porti altceva.
Nu stiam reclama dar sunt bolnava de parfumuri. Acum am o jucarie noua. Se numeste Cerruti 1881 . Pur si simplu il ador.
Sezi cuminte,ca nu-i bai!
Nu-s asa de suparacios cum probabil par.
Dar e cam greu de strabatut o alee plina de femei.Ori faci glume ori esti sobru.De data asta am ales sa nu glumesc si vad ca iar am nimerit pe alaturi.
Sper ca data viitoare sa reusesc sa ma incadrez mai bine in atmosfera…
the donkey and other temptation… hm, voi doi ati lucrat impreuna la acelasi lucru. cand? si cum?
bun. vrei sa pastrezi misterul.
Aha! Vad ca ne-am legat amindoi cam de acelasi subiect si cu totul intimplator. Un fel de, gind la gind 😆
dar uite unul adresat direct intrebarilor tale.
Asa ca un raspuns partial, din partea mea, il ai la mine pe blog
1. R relatie de-o noapte implica doar o atractie fizica amestecata c-o ambianta propice
2. Relatia de-o saptamina se petrece cind femeia e sexoasa, tuta si nu se ofera din prima noapte. Spun femeia, pentru ca, in general, a barbatului nu stie carte, iar daca el e bolovanul, actul nu se va mai intimpla niciodata, oricit de sexos ar fi el. Nu stiu cum, dar femeile si frumoase si destepte nu se pot sexualiza cu dobitoci, ceea ce nu e valabil si in cazul barbatilor. Gresesc doamnelor?
3. Relatiile de-o viata implica si sentimente de o cu totul alta natura, nu doar atractii carnale.
In fine, un lucru e aproape cert. Daca sexul merge, restul poate sa mearga sau sa nu mearga. Dar daca sexul scirtiie rau, restu’, incluzind sentimentele, se duc dracu, fara un alt motiv suplimentar.
dixi! 😆
este foarte important lucrul asta, misca lumea. nu?
Sunt răcită cobză, dar tot am reuţit să citesc articolul întreg, cap-coadă.
M-ai binedispus, acum mă retrag în dormitor, dar cu zâmbetul pe buze şi cu un refren în gând:
“Râd cicorile şi lanul…
Creşte veselia,
Că din macul roşcovanul
A rămas acum, sărmanul,
Numai măciulia”
😆
http://www.youtube.com/watch?v=GWTFbIjqh1c&feature=related
Sănătate şi numai bine.
Ce chestie,cica nu ne-am pregati..Pai io stau cate doua ,trei ore, pana-mi pregatesc lansetele,betele si momelile…Pai ,cum vine asta?
Oare ce-o simti un magnet atunci cand interactioneaza ..
Ispita, seductie… hm, totul e un ”magnetic field”
Alegerea e tot pe fondul acestui ”camp magnetic”
nici nu stiu cum sa mai zic ..cred ca-i vorba de un potential nativ (tot un fel de magnetism!) pe care Freud il explica mai bine! Sau de inertia lui, daca ne referim la varste inaintate (am vazut ochi de mosnegi si babe ce inca sclipeau in anumite circumstante deocheate!)