sunt obosită. visez vacanța care, pe măsură ce trece timpul, parcă se îndepărtează tot mai mult. așa că mă opresc și mă întreb: ce se întâmplă cu mine? ce vrea să-mi spună corpul meu despre această lipsă de energie? ce spun aripile mele, abia poleite cu pene noi și atât de puternice, despre această stare a mea? ce teamă stă ascunsă sub curcubeul de cearcăne de fapt?
oamenii vin și pleacă. oamenii cresc ori se opresc, fac propriile lor alegeri și … sunt cele mai bune. pentru fiecare pas făcut există un moment potrivit, cel mai bun și astăzi mă întreb, cât simt în mine gustul plecării, de ce sunt obosită. oare pentru că undeva în adânc îmi lipsește acum flexibilitatea? știu, aș putea să o ancorez. pe ea și energia care până mai ieri mi-era prieten bun.
sunt obosită. ziua de astăzi a curs printre telefoane în care m-am spus de atâtea ori că a obosit până și bateria lui. mă privesc. în mine există toate resursele să mă ridic și să plec, să rămân și să zâmbesc. alegerea este una singură: am plecat deja, prin iarnă, să mă regăsesc pe mine. și sunt recunoscătoare. și-apoi… vacanța o să vină curând. și atunci? ce tristețe îmi pune cearcăne în jurul ochilor? pe cine aș vrea să păstrez? nu, nu ești tu. la tine mă gândesc cel mai puțin. îți respect alegerile.
am învățat ieri că oamenii atinși de magie termină ceea ce au început. am plâns ieri. cineva mi-a desfăcut în palme o dorință pe care o aveam de multă vreme. un gând pe care îl aveam și eu despre o tânără și frumoasă femeie, devenită atât de frumoasă cum numai fetele pe care le cunoști din copilăria lor pot deveni. tot ieri o altă dorință- nerostită și ea- mi s-a întrupat sub forma unei cărți pe care mi-o doream fizic. poezie. o răsfoiesc ca și cum se-aștern înaintea mea catedrale știute, cântece. sukun. metaforă pură, alinătoare.
sunt obosită. am recitit versuri iar și iar și iar. sunt obosită pentru că port melancolie pe gene. un ciclu s-a terminat, urmează un altul. creștem și visăm… cercuri de lumină, fortifikat (deloc prometeic dar extrem de eficient). și-mi dau seama că îmi lipsesc acele îmbrățișări. că le duc dorul. așa că mă ancorez în amintirea lor. și-n iubire. până la urmă e o chestiune de iubire. totul este o chestiune de iubire.
să iubiți și să fiți iubiți!
o îmbrațișare de la mine. doar virtuală, din păcate. se pune?
Draga psi,daca psihoterapeutul ti-a recomandat acest tratament si daca-l accepti virtual,ti le ofer cu drag toate cele 24 de îmbratisari zilnice,numai sa te faci bine,cu riscul de a ma alege cu ceva zgârieturi virtuale pe botul meu de câine alsacian.
Sa fii iubita si fericita !
se. mi-e dor de tine, sonia!
o, la laaaa…! toate 24? mulțumesc mult, iosif.
in curand te voi imbratisa si eu. din nou
.
.
eu cred in asta cu imbratisarile. si stii ce e mai interesant? ca am prins curaj sa imbtatisez oamenii, sa ii simt cand au nevoie. sa nu ma mai tem de gestul asta. cred ca de la copii l am invatat.
noi, oamenii, avem nevoie de asta dar avem atatea bariere care ne opresc sa o facem.
sa nu lassam nici o zi sa treaca fara macar cele patru imbratisari
cat ddespre oameni… e in firescul lucrurilor sa fie asa. si noi suntem si plecam pentru altii.
Am scris demult despre îmbrătisarea care alina. Atât de putin cerem uneori incat adesea nimeni nu ne aude dorinta abia soptită. Deschide larg brațele si lăsată sa ma odihnesc o clipă!
O clipă cat o viata sau doar cat o răsuflare.
Te îmbrățișez,psi !
Viaţa e complicată. Mai ales atunci când o trăieşti. Şi de aceea e frumoasă. Să fii bine, psi!
da, da, chiar mă gândeam că vii curând, vavaly! parcă au trecut secole de la ultima noastră îmbrățișare. și ai dreptate ce spui: copiii știu intuitiv despre puterea vindecătoare a îmbrățișării. te aștept!
ps. nu de plecări mă tem ci de (inutile) rămâneri.
he, he, roxana, tot îmi doresc să ne îmbrățișăm cândva, cumva, în realitate.
viața e frumoasă, max. și-atât. frumoasă și miraculoasă. sănătate multă și bucurie!
Tot anul așteptăm vara iar când vine cu adevărat ne moleșește pe toți. Te îmbrățișez cu drag
Aştept ziua-n care ne vom îmbrăţişa “pe viu”. Până atunci, îţi mulţumesc pentru felul în care simt când te citesc. Trimit gând bun de-mbrăţişare şi pup mâţu!
poate că tu aștepți tot anul vara, ioana, eu nu aștept nimic (iubesc iarna).
oboseala vine din lucruri frumoase și importante pentru mine. și mulțumesc de îmbrățișarea pe care ți-o întorc cu drag.
da nu viu eu odată și odată pă floaștăr la sighii, potecuță? badaaa…
La primul drum prin Brasov promit !
așa facem, roxana!