poezii

trandafir încremenit

trandfir gheata
sub gheaţa rece, un trandafir încremenit
strânge ploile lui noiembrie.
inima lui, petală în neofilire
mai cheamă zadarnic
un pretext de iarnă.
câtă tristeţe doarme în floarea prinsă
în capcana fragilă,
aproape invizibilă?
cât de rece trebuie să fie lumina
în iluzia de zahăr topit
care ne acoperă aşteptarea?

sub haina rece a tăcerii
mă simt uneori ca un trandafir
înflorind cu încăpăţânare
prin gheaţă
şi numai inima bate
ca un nasture cusut strâmb
la încheietură.

imaginea este preluată din ziua mea de astăzi. pentru că tot aşteptând iarna, noiembrie ne-a îngheţat ploi peste gene.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

16 thoughts on “trandafir încremenit

  1. mâţ, tu ai lasat trandafiru’ afara, in frig? happy si de ce … trandafir? de ce femeilor le plac cel mai mult si mai mult trandafirii? mie mi plac toate florile , dar le prefer vii, in gradina, nu in buchete, pahare, glastre…
    daca de poezie nu pot spune nimic, rocku e tare fain laughing

  2. Păi, unde-ai fugit, dear? S-a tras dublă la ciori?

    Nici eu nu-s de acord cu masacrarea florilor și ținerea lor în captivitatea unei glastre. În captivitatea gheții însă, trandafirul tău îmbălsămat pare mângâiat de timp.

  3. kenza, trandafirul şedea până mai ieri în grădină, mândru foc că toamna. însă iată că şi toamna de la finele lui noiembrie poate să aducă gheaţă, aşa că îndrăzneţul a rămas încremenit de mirare…
    şi doooi, nu-mi plac trandafuhrerii. tongue
    şi treei… îmi place mult herr sammet, cu tot cu trandafirii lui:
    https://www.youtube.com/watch?v=D8eAMKoZMR0
    sau….
    https://www.youtube.com/watch?v=XLeC73quN5s
    cât despre poezie… mai mergea şlefuită pe ici, pe colo.

    exact, ano. mă întreb însă dacă ploaia cu gheaţă este un fenomen ce ţine de iarnă sau de toamna sălbăticită de prea multă şedere…
    ma belle, am fo’ prin târg. umbla vorba că sântandrei face daruri la pisicile cuminţi. aiureaaa… miau îgheţat musteţile, ăsta-i dar? i dont know în plus mirosea aprig a usturoi sfântu’ aşteaptă ăsta. pff…

  4. sântandrei a inghetat si el de ceva vreme… e greu sa stai pironit in pozitie erceta, promitand mereu si again, na… acu’ e cristalizat ca o roza, daca vrei tu, bun de pus langa moaŞe.
    da’ pisicile , in general, merita pres(z)ent , ca timp, in modul gerunziu- altfel cum ar ajunge la atatea vieti?! happy
    poezia las o asa, pe mn ma fascineaza frustu’, imprecizia, imi da senzatia spontaneitatii netrucate si curajoase. si apoi, ai zis ca nu te apuci (inca) de literatura…
    Metallica- Until it Sleeps cam prea metal, da’ e pt. tradafiru’ ala inghetat.

  5. este perferctă piesa, kenza, perfectă. happy cât despre poezea, dacă a apărut aşa rămâne: incompletă.
    rata, să facem din ei un par…fum? laughing

  6. Mai pâlpâie-n piept fir de viață un timp
    încerc să mă mișc dar ceva m-a țintit
    langă mine te simt cum tresari anotimp
    și devin prea curând trandafir cremenit…

  7. a trebuit doar să aştept… un copil s-a născut de puţină vreme. un copil dorit, aşteptat de nişte părinţi minunaţi, oameni pe care blogosfera aceasta mi i-a adus în cale. happy
    românia are de puţină vreme încă un copil, iar faptul că sunt părtaşă la această bucurie este pentru mine un dar imens.

Comments are closed.