poezii

în pădurea verde

mi-am întors toamnele pe toate părţile
ca pe-un buzunar rupt şi golit de înţeles,
ca pe-o linişte îndoită de ploaie,
mi-am luat toamna la rost şi la purtare.
era luni, dimineaţa devreme
şi un cârd de ciori se ridica între noi
şi parcă pădurea verde îngenunchease.
– se dă cu mopul, vă rugăm aşteptaţi!
lipeam pereţii cu inimile noastre, ceasornice,
reaşezam varul printre crăpături,
atât de multe bătăi de inimă în tablou
chemând ziua, poate la joacă,
poate cu teama sfârşitului încă ascunsă,
ca pe-o noapte, ca pe ultima noapte.
era o zi oarecare de luni
ca o fată cu părul roşu,
palidă şi cine să ştie dacă frumoasă?!
mi-am întors toamna pe toate părţile
aş fi vrut să uit:
în pădurea verde ploua iar
cu inimi bolnave.
uneori te întorci cu chipul de dinainte
la răsuflarea cea de pe urmă a toamnei
atunci când ciorile, în stolul lor smolit
întunecă cerul,
biet buzunar golit de stele.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

17 thoughts on “în pădurea verde

  1. Mi-am intors toamna pe toate partile
    Ca pe o inima zdrentuita cu margini de frunze ruginii
    Si-am intrebat in zadar stoluri de cocori si ciorile,
    Ce ma asteapta de-acum si cand o sa revii ?
    Asteptand sa se termine de dat cu mopul,
    De parca dupa toamna ar veni potopul
    Si fata din ziua obisnuita de luni, cu parul rosu,
    Sa adune inimile bolnave din pustiitul codru… happy

  2. Eu am văzut că ți-ai cam luat toamna la purtare, dar am pus-o pe seama condiției tale feline. laughing Dar să-ți chemi ziua la joacă și pe mine, nu, asta-i prea di tăt. Auzi la ea, încă și cu bătăi de inimă! laughing

  3. ba eu te-aş fi chemat, dar am văst liana lipsă şi mi-am zis în sinea mea: iar s-a dus blănoşimea lelea şi-are să vie tăt un praf ş-o obosală când se va întoarce, chef de joacă: pas. happy

  4. Pfuuuu! Dear, liana era lipsă c-am parcat-o hăt departe. laughing În București nu găsești loc nici să-ți parchezi lăstunul (mă refer la pasăre, nu la marca de mașină tongue), darămite liana. rolling on the floor

  5. mnooo… blănoşimea ta, mă înclin. da aibi grijă! mare! că acu vine anafu cu rectificările de pomeni buget şi dna-ul şi te întreabă de ce tu, un mogul de liane, stai la gioc cu prăpădenia de mâţ pă scândura de-i zice pervaz. big grin

  6. Eu n-am nimic împotrivă să-și bage bugetul în rect…ificare. Da’, toate ca toate, să nu se ia de înhăitarea mea cu mâțul, anaf…ura lor de invidioși… laughing

  7. Toamnele tale-s ca iernile,
    se scutură de frig
    și cad, și dor, de prea multă zăpadă,
    toamnele tale, ca iernile,
    parcă nu mai au timp,
    că te iubesc, parcă nu vor să vadă…

    … toamnele tale, toamnele mele… m-ai inspirat, din nou… happy

Comments are closed.