poezii

ploaia

ce cădere de ape ne-ncape
şi ce dor pe obrajii aprinşi
parcă-s ninşi
de dorul ce mă ţine aproape

ce ardere de apă în neştire
mă ţine captivă la tine,
şi strig bine, bine..
dar îmi plouă pe fire

pe sticla ce udă cuvântul
privirea te cheamă, te prinde
şi steaua te vinde,
când plânge pământul

sunt ploaia pe ochii tăi goi
sunt ploaia pe sticla din tine
mi-e bine
doar când pui lumina în noi.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

34 thoughts on “ploaia

  1. Mmm, frumos tare. Si mi-a parut perfect versul acela ” cand pui lumina in noi “.
    Zi blanduta, Psi frumos.
    happy

  2. chiar blândă nu va fi fost ziua până acum, lotusica… dar este, ca toate zilele, rostogolire. zâmbet ţie.happy

  3. eu iubesc ploaia si nu ma deprima ci ma…. elibereaza
    da, clar, asta e sentimentul!
    nebun dansand prin ploaie descult, cam asa sunt eu
    faina ti-a iesit poezia
    felicitari

  4. cita, mi mi-e de ajuns să ştiu că eşti bine. şi că dacă vreodată vei avea nevoie de un gând, de un cuvânt sau de mai mult, vei şti că suntem aici, tot clubul. happy

  5. sărumâna, vero. iar eu aş sta cu orele să te citesc despre cum s-a născut floarea ta care stă să apară curând…

  6. nu-mi place şi pace cînd norii se-nfoaie a ploaie dar citesc despre ploaie aici psi, la tine, nu mai mi-e frig şi-mi vine să strig : bine, bine!
    happy

  7. carmen, surpriseops: aseară am decis să nu public ceea ce pregătisem deja ci o poezie. aşa că m-am pus pe scris… ar mai fi de meşterit la ea, cred.

  8. nimic nu este foarte târziu, mitzaa… mulţumesc mult. eu ştiu că dincolo de bloguri, viaţa reală are rosturile ei. vino când poi, eşti mereu binevenită. happy

Comments are closed.