poveşti de adormit pisica

cât timp a trecut? cât de mult mi s-a albit oare inima în aşteptarea unui semn, a unei chemări? câte au rămas nerostirile noastre ca nişte buruieni iscate de ploile unor tristeţi cărora nu le mai găsesc capătul? credeai că am uitat? în inima mea, chipul tău are contur de piatră rece cu ochi aprinşi … Read more

pe dalele reci păşesc cu teamă, epidermă fierbinte şi vie atingând contrariul ei: tălpile resping  ceea ce simt opus lor, abia atingând podeaua, silite totuşi să revină la ea, nu în plutire, ci în echilibrul firesc al mersului. îmi pare că până şi liniştea toarce aburi reci, denşi, iar eu mă strâng în mine din … Read more

dimineaţa îşi varsă cafeaua peste mine şi mă întreb iar, puţin mirată, dacă timpul din ceas este acelaşi cu timpul din inima mea. şi mă mai întreb uneori, atunci când am curaj, dacă timpul meu este acelaşi cu al tău, tu, cel întotdeauna plecat, tu, cel întotdeauna prea departe de pereţii aceştia între care îmi … Read more

spune-mi că nu mă iubeşti şi lasă-mă să văd asta în sufletul tău, sentinţă ori lege care mă anulează şi mă alungă. o singură dată, într-o singură rostire, cea care te-ar putea elibera şi pe tine de noaptea aceasta în care tot rătăcim de atâta amar de vreme, un timp la fel de ireal ca … Read more

mi-ai spus într-o zi că ţi-e dor de mine. şi că ai vrea să mă ţii în braţe. iar eu am tăcut.pe vremea aceea, îmi amintesc perfect, tu erai plecat pe la marele zid, cel pe care mi-l desenai în fiecare seară, bucată cu bucată, de nu mai ştiam care este coapsă şi care cărămidă, … Read more

cred că s-a terminat. mă tem de o vreme că dinspre tine doar tăcerile mă mai încap cu răsuflarea lor, tăcerile sfâşiate uneori de câte o muzică pe care nu o recunosc, ca o respiraţie străină mie. la început am pus totul pe seama oboselii tale şi am făcut cuminte pasul înapoi. m-am aşezat ca … Read more

există un bărbat. mă iubeşte. îmi spune: ” te iubesc de-or să-ţi sară fulgii!” şi eu râd până mi se tivesc genele de lacrimi. se întâmplă câte o eclipsă de lună atunci şi pe când se formează inelul de diamant, eu dau cu mâna deoparte fulgii, ca să te văd mai bine. maldăre de fulgi … Read more

întâi porneşte muzica te rog ! îmi imaginez adesea că ştii cine sunt, cu toate că nu îţi vorbesc niciodată despre mine, nici atunci când mă doare capul şi nici atunci când îmi vine să râd fără motiv, dar tu mă ghiceşti, de fiecare dată tu mă ghiceşti, mă vezi cu sufletul tău care ne … Read more

ţi-am spus cândva o poveste despre fetele şi perlele lor. mai ştii oare? îţi spusesem atunci că fetele, la vremea naşterii lor, poartă fiecare în adânc câte o perlă. aşa se nasc, cu ea lipită de suflet, dar nu le spune nimeni, niciodată, ce poate să facă această piatră de lumină. oare pentru că nu … Read more

spun nopţii că mi-e dor de tine şi ea râde. îi spun că aş vrea să îţi văd chipul, să te ating, să te desenez cu ochii mei măcar o dată, aşa cum eşti, nu aşa cum îmi imaginez eu. dar tu îmi spui că nu, nu e bine. “e păcat, dragostea mea! s-ar rupe … Read more

în ziua când te-am desenat pe fereastră a fost de fapt prima şi singura dată când te-am văzut plângând, nu tu, cel real, ci imaginea ta pe sticlă curgând. prea cald ca să rămâi, prea departe ca să vii, ochii tăi de nori şi de fum, zâmbetul tău de icoană păgână, vocea caldă şi astăzi … Read more

se duce vara şi dacă mă întrebi ce-aş vrea să iau înapoi din toate nopţile ei toride, pe care ni le-am dăruit unul celuilalt, nemaiştiind prea bine care şi cui aparţine, ale noastre împreună fiindu-ne, ţi-aş cere înapoi o singură clipă, doar una, cea fără de care nimic nu aş mai putea să îmi amintesc, … Read more

îţi aminteşti? inventaserăm amândoi, demult, un joc numai al nostru şi ne imaginam ca doi copii naivi că stăm undeva, într-unul din marile oraşe ale lumii, pe unul dintre marile bulevarde, aşezaţi pe o bordură. un joc inventat de tine, de fapt, dar atât de drag şi mie! şi o porneam aşa, imaginar prin lume, … Read more

m-am trezit de dimineaţă cu o ciudată senzaţie că ai fost aici, că mi-ai vegheat somnul şi noaptea cu ochii tăi de noapte şi tăcere, că mi-ai învelit visurile cu tonuri de albastru şi de linişte, o linişte făcută căuş. ba mai mult, pe când îmi dădeam formă genelor, am văzut limpede cum se ridică … Read more

îmi imaginez adesea că ştiu cine eşti. că îmi eşti. că nu te caut, pentru că eşti atât de aproape încât orice s-ar îmtâmpla şi oriunde aş fi, eşti aici. dar atunci când deschid ochii sub umbrela prea mare, întotdeauna prea mare pentru umerii mei mici, simt aproape acut şi aproape dureros absenţa ta, chiar … Read more