– eu nu am fost niciodată la madrid! zâmbetul ei semăna cu o cireaşă coaptă, desenată de vechii mauri pe un chip în care mai persista acel amestec infailibil de copil şi de femeie şi pe care el, zâmbetul, putea fi orice: un sărut, o tăcere, o şoaptă. – hai în casă şi lasă visele… Read More la castellana

continuarea poveştii la castellana aşa cum mi-am promis cândva. sursa foto: salome dimineaţa îl atinse pe tâmple cu degetele ei ude de rouă şi tresări uşor speriat, privind în jur a recunoaştere către toate acele lucruri familiare, adunate cu grijă de ea atunci când construiseră acest “acasă”, din nou. – de data aceasta rămânem! –… Read More dumnezeu nu joacă (2)