vara asta o să-mi rămână în cap cu siguranță ca un carusel de emoții, scris, citit, flori, cald, ploi. mici bucurii ca o pudră de zahăr, lucrez două texte noi pe care, cândva, o să le trimit în lume. sau nu. citeam ieri că există în USA o doamnă scriitoare cu AI care a publicat deja 200 de cărți (pe zona romance) și ține cursuri de scriere cu AI care au oarecare succes. nu știu cum o fi să scrii o carte în 45 de minute, mie oricum zona asta romance mi se pare invadată de șabloane, clișee și sirop, dar direcția aceasta nu va putea fi oprită, eu așa cred. ceea ce este o unealtă acum, evoluează cu o rapiditate uimitoare și ce pare de neacceptat încă, nu știu când, cât de curând, va deveni firescul.
îmi propun să dau mai des pe aici și uite că nu reușesc (nici pe FB nu prea sunt, adevărat) și nu pentru că scriu și citesc mult, nu fac nici asta. de fapt, scriu ceva mai atent, mai chibzuit, mai distilat și asta îmi ocupă mult timp. la unul dintre textele la care lucrez, iscat dintr-o știre, o temă apoi plecată singură pe câmpii, pentru un paragraf am stat vreo trei ore, dar când a ieșit, a ieșit. știu că asta nu contează câtă vreme nu o să postez textul aici, așa că mă întorc la… citit.
de data asta vorbim despre povestiri SF și o bijuterie de carte, cea a lui Ted Chiang- Povestea vieții tale. o citesc la recomandare și mă bucur (aș fi ajuns la ea, dar poate nu acum) și citesc câte o povestire pe zi, iar de dimineață am citit exact povestea care dă titlul cărții și dacă spun că mi-a plăcut mult nu mint, dar nici nu spun prea mult. e superbă, absolut superbă și densă, și lucrată, și detaliată și cum vreți voi să fie, un SF profund uman, cu alegeri, cu sentiment și emoție, pe gustul meu. dacă ajungeți la carte, nu o ocoliți, dincolo de teoria lui fermat e multă viață. întrebarea poveștii este una pe cât de simplă, pe atât de dificilă: dacă ai cunoaște viitorul în fiecare detaliu, ai alege să îți trăiești viața la fel? și nu știu ce să răspund… 🙂
și da, am o floare nouă după ce begoniile au murit efectiv de cald, am renunțat și la soiul acesta. rămân se pare,la orhideepentru că le știu și le pot asigura nevoile.
cam atât.
Am “Povestea vieţii tale”, dar încă n-am citit-o. Dacă îţi place ţie, nu mă îndoiesc că merită să mă apuc de ea – după ce termin trilogia lui Marian Coman.
Să te bucuri în continuare de cărţi şi de flori, psi! Şi să-ţi fie muzele mereu alături, ca să ne bucurăm, noi, ceilalţi, citind scrierile tale!
mulțumesc, vero. sper că îți place haiganu. 🙂
și, om vedea dacă și când o să mai apară vreun text de-ale meu, momentan nu este deloc o prioritate dar vedem…
pe ted chiang îl citesc la recomandarea lui marian. 😉
Da, chiar îmi place Haiganu. Mai am un pic şi termin primul volum. (Citesc doar câte un sfert de oră pe zi, că mi-am luat iar de lucru, după o jumătate de an de pauză în care am cam tăiat frunză la câini în loc să scriu de-ale mele.)