astăzi absența ta are culoarea frunzelor arzând.
oamenii mi-au spus că o să treacă. că o să uit. dar eu nu vreau să uit, cum aș putea?
mă așez pe o răspântie de secunde și îmi amintesc clipele noastre din urmă.
amândouă iubeam toamna cândva, acum toamna mă năruie. și-mi lipsești de parcă mă lipsesc de mine însămi. nu vreau să mai văd cum se gudură vântul, nu-mi pasă de soarele care mușcă frunzele, m-am săturat de dovleci, de culori… îmi lipsești.
astăzi absența ta are gust de rugină. îmi ruginește inima. îmi ruginesc bătăile ei, respirațiile… și lacrimile.
până când să te strig, iubirea mea?