în setea pământului mă închid,
acolo unde liniștea se cutremură
și se prelinge
pe-un cârd de oase desprinse mă leg,
acolo unde țeasta pământului
cântă
în râvna pământului mă ascund,
acolo unde noaptea se plimbă
și râde,
pe-o bucată de cer sfâșiat mă așez,
acolo unde șoapta pământului
cântă.
în răscrucea de liniște a zilei
eu mai caut un semn de înrădăcinare
palidă frunză, înverzită nătâng
tremurând după soare,
acolo unde rana pământului
cântă.
Rana pamântului va cânta, cuvinte, culoare si melodii va germina, cât soarele pe cer va straluci si lumina, iar ploile târzii si timpurii pamântul vor uda.
Un Weekend linistit, binecuvântat cu pace, bucurii si împlinit, draga psi !
Frumoasa melodia si necunoscuta mie.
Sper sa gasesti toate semnele de care ai avea nevoie, pentru momentele
in care raspunsurile doresc sa se astearna!
Numai bine, draga Psi. Un weekend pe placul inimii tale!
Și eu m-am cam ascuns, dar nu atat de poetic.
M-am ascuns în liniște departe de rețelele de socializare, în tăcere, în casă.
Te citesc și recitesc în mod constant, chiar de nu las semn la timp.
Să fii bine, cu bucuriile zilnice alături, cu cei dragi ție și mai ales cu scrisul tău, atât de al tău.
Te îmbrățișez cu drag, Pisic!
mulțumesc, iosif. toate cele bune și ție!
mulțumesc, suzana. semnee sunt peste tot, ochii larg deschiși (sau închiși) să le fie. cât despre hauser și river… cântecul original aparține lui yiruma, un pianist și compozitor coreean, este unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale. dar prefer (de o vreme) violoncelul lui stjepan.
să fiți bine, dănuța. tac, dar nu scriu, ba nici nu prea mai dau pe-aici, ocupată cu ”grădina”, cu introspecțiile și zâmbetul. zâmbetul pe care îl las larg deschis… îți mulțumesc!