gerul își mușcă gleznele pe drum,
fulgii își leagănă pleoapele lungi
peste tăceri ca din noapte de-adânci
și ninge.
o ireală și tăcută zăpadă ne bântuie
fulgii cu pleoapele lungi,
domolind viscolul inimii,
coboară prin rupte zăgazuri
o iarnă
și-n sufletul ca o catedrală
se-adăpostesc tăcutele umbre,
lacrimi se-noadă la tâmple
gerul pe os se-nfășoară
și ninge.
mai rămâne un semn la fereastră,
se mai cerne din zahăr cuvântul,
astăzi alb parcă tremură dorul
de iarnă.
fulgii cu pleoapele lungi
se cheamă, se-agață de casă
inimi dansează în ceașca uitată
gerul își plânge toți pruncii
și ninge.
din tăceri, din tablouri de alb, din fereastră, iarna își tremură gândul, când se-așează la masă cuvântul.
Frumoase versuri, faina poezie,
Plina de farmec si melancolie.
Si ninge, iar afara-i vânt si-i rece,
Iar cerul cerne pulbere de stele.
La masa doar ‘cuvântul’ mai petrece
Si îmi framânta gândurile mele.
O zi superba, draga psi !
cam așa era, iosif, dimineață, când am scris. ningea ireal și irepetabil, ca într-un basm teribil, ca în copilărie. acuma s-a trezit soarele și râde năuc la zahărul de gheață.
O panorama mirifica, o muza perfecta pentru psi !
muza (și nu știu dacă e nevoie de perfecțiune la ea) vine dacă o ademenești cu zahăr din suflet, iosif. eu așa știu a face.
uite, exemplu:
https://www.youtube.com/watch?v=0g0CBuBwhOU
Mă-nvelesc în cuvântul alb ce-şi face culcuş aici, amestec dor şi inimă-n cana de cafea şi tac şi ascult minunăţiile împletite-n vers şi cânt.
vrei să-ți spun ceva potecuță? tocmai ce mi-am făcut un căciul cu ciucur: alb căciul, alb ciucur. în mine se vorbește de zăpadă….
Lasa zapada afara din tine
si vântul si frigul
si noaptea-nghetata…
Trezeste-ti în Suflet copilul
mai bine
si schimba-i vesmântul
ofera-i în dar…ciocolata !
Privesc la fulgii tăi ce-și flutură pleoapele lungi și citesc… La noi nu-i iarnă de poveste cu zăpadă ireală, dar la tine, aici, e tare bine. Văzut căciulița albă și mi-a zâmbit săgalnic din poza aceea.
lasă-mi zăpada, iosif. sunt a ei, mi-e semn din naștere, dar nu refuz niciodată o ciocolată.
o căciuliță născută în joacă, dana. și purtată deja astăzi, printre fulgi.
M-as bucura sa-ti pot darui ciocolata cu-adevarat, caci te citesc cu drag, si îti marturisesc sincer, meruti multe ciocolate pentru articolele superbe ce m-au impresionat placut. Savurez cu pofta cuvintele, versurile si povestile cu arome si parfum de iubire neconditionata profunda, curata, alba, autentica, infantila, inocenta…
O seara faina, draga psi !
Eşti minunată! Să adune ciucurul toate bucuriile din jur!
iosif, hai că facem așa: la prima ciocolată pe care am s-o desfac, zicem că vine de la tine. eu îți mulțumesc pentru fiecare vizită, pentru fiecare gând, pentru fiecare întrebare și fiecare cuvânt. din toate cele dăruite de tine și de voi, se nasc cuvintele mele.
și fug la cuptor: astăzi facem pâinișoare de dresda (stollen) iar mâine saviecuțe. ca să am cu ce însoți lungile ore de lectură programate de crăciun. și iarăși ceva din copilărie: adoram să primesc cărți și le citeam lângă brad, pe nerăsuflate.
și să le trimită și spre tine, potecuță!
şi ninge o iarnă
şi ninge de iarnă
şi ninge la masă cuvîntul…
conspect de iarnă absolută, cu pleoape lungi şi glezne muşcate de un sine neiertător.