ianuarie mi se rostogolește din brațe
ca o șoaptă rotundă, din lemn vechi, obosit,
ianuarie mi se așează pe genunchi
ca o mirare cu ochii cărpui- amărui
și mă ninge.
este între noi o poveste de scris,
o emoție ca o candelă tremurândă
ne străbate,
cum ne privim așa, îndelung curios,
pe sub genele înghețate,
doi copii despărțiți de-o vârstă
ce ninge.
ianuarie. zăpezi din cuvinte furișate
pe sub ușa amintirilor toate,
ca niște haine jilave pe frânghii,
ademenind inocența pierdută,
te ninge păpușă de iască și iută,
când ianuarie mai bate în geam,
se prelinge.
ianuarie. inocență de alb absolut, decadent
mi se-așează pe suflet, pe ochii deschiși,
e un zvon ca de lemn, ca de foc pe pământ
și eu caut zâmbind
și zâmbesc căutând,
înc-o iarnă.
te ninge.
acelora care au uitat că iarna ninge și e rost de zăpadă, de frig și de lopată, acelora care vor să primească mai mult și să dea mai puțin, le zâmbesc dintre zăpezi din cuvinte furișate. ianuarie. 
sursa foto: salome
Un ianuarie din ăsta ca aici aş vrea să tot fie. Măcar câte o zi din el în fiecare lună.
păi chiar este, potecuță, io așa zic.
depinde cum privești.
Ianuarie fabulos… ianuarie spumos, festiv… iubitoare de iarna… ianuarie cald.
Eh, io şi iarna… Da’ dacă-i musai, cu plăcere. Toată de partea ei, a iernii, desigur.
La mulţi ani pentru atunci cînd… nu se ştie!
la minus 33 cald?
e ok, sava, e ok.
lasă plăcerea aia la mine că e de bine, dragoș.
la mulți ani pentru că.
E cald în suflet. Iar eu sunt la cald ( rușine mie )
ei, naaa! de ce rușine? bucurie să fie!