ai pus între noi şapte oceane de linişte
şi şapte lacăte mari leagă azi cerul,
cuvântul,
pe tâmpla celor şapte întrebări te mai aştept
şi mă năruie vântul.
ai pus inimii tale zălog de cadână
şi-ai luat la rând cârciumile uitării,
şapte pahare băute pe seară
mistuie norii.
cu mâinile goale, lipsite de tine
şapte frânghii din noapte mă cheamă
şi mă întreb uneori de priveşti înapoi,
aceeaşi poveste
ori, poate, focul uitat şi o teamă.
ai pus între noi şapte vămi de amurg
paşaport de tăcere pustie
şapte catarge se zdrenţuie surd
şi mă simt ca un nor de hârtie.
om de carne şi om de trecut
peste şapte dealuri te risipeşte viaţa
şi orice libertate mi-aş lua, să te-ajung
îmi lipseşte puterea
şi gheaţa
şapte văi mi se plâng înainte,
şapte copaci înfloresc amăgirea
paşaport de tăcere în mână mi-ai pus
şi-ai plecat cu iubirea.
https://www.youtube.com/watch?v=DyEEOxDTCRM
7 thoughts on “paşaport de tăcere (șapte)”
Comments are closed.
Poem de dor şi amintire… Cîndva, demult… Cîndva, iubire…
ei demult…
Cînd sîngele-i amar, ştii, zilele ani par. Şi timpul ce-are a face, apoi, cu lacrima din noi…
poetule…
Eh, doa rmă ştii…
Eh, doar mă ştii…
Dimineață bruma, buna
Lasă mi jaluzelele încă, aprinse
Strecoară mi zâmbetu ți peste gene mi, dar inca
Încă o secunda dulce
Strecoară mi lacrima ți pe tâmple mi
De fiecare data înainte, dar înainte sa te știu
Înainte sa te chem
Înainte sa te întâlnesc, mereu firava puterii mele, firava blândeții argintie, asemenea unei beteala
Și de ma însoțești C a altadat,,
Sa te mpletesc asemeni unui sal, pe suflet tatuat
Și de vei voi sa te desprinzi
Sa ți fiu asemeni unui spin?
Lasă jaluzelele aprinse,,
Sa mor cu tine în privire..
Și de as reveni devreme..
Dimineața bună sa ne amintească
Ca ferestrele n au jaluzele
ȘI ca e bine,,,
Azi e devreme poate orice amintire…
☺