că tot mi-a căşunat pe cântecul acesta, never let me go, deşi pornisem de la cu totul altceva…nah, muză pe coclauri….
o bătaie de inimă
încă-o bătaie
şi pe ceruri se-aşează oblic
o ploaie
ghemuindu-mi lumina,
albindu-mi obrajii,
când tremură-n strana lor strâmbă
doar brazii,
coboară pe ape cocorii,
soldaţii
năpraznicei spaime de-a fi.
un cuţit
spintecă sufletul stors.
din granit
şi din fiare se zbate ultima oară
inima ta,
căprioară,
orele cad, se preling
parcă ning,
norii se vând pe-o risipă
în vânt,
strigătul meu e o şoaptă
bolnavă,
inima mea e-o oglindă
concavă,
doare şi dor
dinspre cer pe pământ
soarele cade sălbatic,
râzând,
o bătaie de inimă
şi încă una
strigătul meu scoală noaptea
şi luna.
inima ta…
aşteptare
mirare
inima mea
ciob de sticlă în soare.
… cum au trecut deja două săptămâni?
never let me go…