vinerea mare….

pe drumul plâns al măslinilor

pe unde trece El cu mirare

ca o jertfa prea mare,

ca o patimă,

ca o promisiune căreia nu-i inţelegem rostul,

eu îmi las genunchiul plecat

şi sufletul ca o pasăre mi se zbate.

tăcand,

o lumină mai caut

pe drumul stins în negura vremii

acolo unde urmele de cui

înroşesc lacrima.

pe drumul plâns al măslinilor

astăzi nicio pasăre nu mai trece

şi cerul se frânge

în aşteptare,

cât Mielul urcă scara spre cer.

iartă-ne Doamne!