primăvara ca pretext

crinulca pe speranțe tu ne scoți din fire
și ne alungi în floarea care doarme
și-oricâtă lacrimă de alb îmi e-n simțire
din iarnă trec spre visul alte toamne.

ca pe tăcere tu ne-acoperi iară
cu setea florii albe tremurând cireşi,
şi-oricât de drag îmi e de alb, în seară
spre tine-alerg ca dorul de poveşti.

ca pe iubire tu ne-aduci spre tâmple
cu arcuiri plăpânde, a mugur mirosind,
ca pe lumină eu te vreau. să mi se-ntâmple
o primăvară nouă peste-un alb dormind.


vinovat este pentru această poezie… călin şi picătura nr. 54

10 thoughts on “primăvara ca pretext”

  1. păi pot. că de nu era picătura ta, nu scriam şi nu-mi aminteam de secretele florei şi de…

  2. ce de-a flori înspre cuvânt,
    ce de-a cântec înflorind,
    ce de-a soare înspre floare,
    ce de-a liniște în cale. tongue

  3. happy
    aşa o fi, mi-e nins cuvântul
    de alb desprins de prin petale
    şi-n mine-şi face doruri vântul
    când eu citesc la versurile tale.

Comments are closed.

error: Content is protected !!