sursa foto: aici
El trece cu zâmbet curat,
ca o floare de crin printre ramuri
în livezile de măslini ale timpului
și nevăzuți Îi sunt pașii
pe drumul acesta de împlinit
al patimii stinse în lemn,
dar de iubire către oamenii
care au uitat să mai vadă.
El poartă pe tâmplă un semn de alb,
regal şi pământean şi divin fiindu-i,
un semn peste care am pus,
peste care am scris
mult prea des, mult prea mult,
coroana de spini a uitării
şi numai un înger mai plânge,
neauzit,
intrarea în ierusalim.
El trece alb şi curat
printre ramuri plânse de sălcii,
purtându-Şi paşii tăcut
şi departe,
către o moarte de împlinit
ca pe unicul dar,
mai greu decât crucea de lemn
pe care i-am scris soarta.
crinul regal îşi închide corola
de prea multă iubire
şi numai un înger nevăzut plânge
floarea
la intrarea în ierusalim.
stai prin preajmă, tibi… mai am vreo două duzini pe aceeaşi temă.
da, ştiu.
aşa cum ştiu şi că duzina aceasta a mea nu va strânge prea multe comentarii.
şi asta, dar nu numai asta…
Psi, ai scris tare frumos…si chiar daca nu va strange multe comentarii, eu am trecut pe aici sa iau un pic de suflu sarbatoresc pascal.
mulţam. mai am două duzini scrise… una a apărut deja.
deocamdată vorbim despre intrarea Lui în ierusalim.
Am scris fiindcă tabelul e încă prea sărac. În rest, citesc în grabă, dau like-uri unde se poate şi unde-mi place, trag chiulul – din motive obiective – de la comentarii…
și eu opresc motoarele zilele acestea, vero! dar spuneam că vor fi comentarii puține pentru că în genere scrierea în acest registru este lipsită de comentarii.
să ai spor în tot ce faci. mulțam!
Mulţumesc şi eu!
Ei psi! Floriile tale pentru Itea
sunt apa vie!
Doamne, de cate ori ai risipit
Viata si Moarte,
Adevar si Iubire,
Zambet, Lacrimi si Soare?
Ei pomule-omule,
Pentru Tine,
Regatul meu ,
Flacara vie
Nu dispare!
Imi amintesc de obiceiurile de acasa prin scrierile tale
şi de câte ori oamenii
au uitat
e atât de mult păcat
peste dar
peste floare.
Îmi place toată dar mai ales „ coroana de spini a uitării”
pentru că e adevărată, carmen, nu?
Din păcate, da.
Să ne amintim… în liniște și rugăciune.
ceea ce şi am de gând să fac.
Aș vrea să fiu acasă acum… aici nicio sărbătoare nu se simte la fel