iarna mea…


clopoțel îți pun pe tâmple
și beteală pe genunchi,
vorbe noi or să se-ntâmple,
dacă vii, dacă ajungi,
pe când steaua se ridică
sus pe case și pe cer
și din doruri o pisică
o să-ți cânte leru-i ler
colorate globuri, multe,
și lumini peste tăceri
pe la ușă stau s-asculte
zilele de azi, de ieri,
cum mă ningi ca în poveste
și din doruri mă aduni
și te-aștept și dau de veste
către anii mei cei buni
să te-ajungă, să te cheme,
să te țină-n palma mea,
zâna mea cu diademe
iarna mea, tăcerea mea.

de muzică este vinovat… călin

26 thoughts on “iarna mea…”

  1. cuvinte, călin, cuvinte. totdeauna cuvintele vor fi peste muzică, așa cum vorbele, rostirea, îi sunt inferioare. happy datorită muzicii cu care mă tot ademenești am scris… ce am scris. și nu o dată! :rose:

  2. Are dreptate Călin! happy
    Vin cu treabă, draga mea…nici nu cred că rămân acolo…cel mai probabil tot mâine mă voi întoarce acasăsad
    Dar cu alte ocazie, nu te „ratez” happy

  3. :rose: sărbători cu bine, mițo! deși eu trag nădejde că ne vom mai felicita până în crăciun, că ne-om mai colinda…de pe un pervaz pe altul…

Comments are closed.

error: Content is protected !!