nicio lacrimă şuşotind
şi nici vinul nu plânge-n pahare
când ea trece-n picioarele goale
prin alaiul tăcut.
păsări nu mai vin pe cer
nuntaşii toţi ca nişte ciocli
cu smoală zvâcnindu-le-n ochii
ce sânge mai cer.
fără vorbe şi fără vioară
fecioara se prinde în hora de lupi
niciun râs, cu toţii par muţi
şi e ziua amară.
jefui-vom inocenţa din nou
la lăsatul nopţii, în somn,
pe când toţi străjerii dorm
pe un vis ca o coajă de ou.
şi iată alaiul cu ochii lucind,
din negru spre roşu păcat
cerc de foame-nchegat
pe-un trup alb, al miresei dormind.
nuntă mută şi slută
când adevărul se-adună
cu o moarte tăcută
şi hâdă.
psi
pînă cînd vom tot jefui inocenţa din nou şi din nou şi din nou?
tibi, până când nu va mai rămâne nimic? ori până când unii nu vor mai fi deasupra legii? nu ştiu, zău că nu ştiu.
şi pînă cînd fecioara se va tot prinde în hora de lupi?
până când va fi destul de puternică să nu se mai încreadă în mierea vorbelor fără rost? dar va fi vreodată îndeajuns de puternică?
şi politică pe deasupra, lolita! 😆 varianta mai literară şi muult mai lungă va fi miercuri.
Nunta asta m-a dus şi pe mine cu gândul la multe chestii sumbre… Dar am renunţat la ele pentru simplul motiv că mi-ar fi ieşit prea lungi!
A, sunt în concediu.
Mi-a plăcut !
E vorba despre o nuntă aranjată de-i par copilei toți lupi ?
concediu plăcut să ai, carmen! poate că nu e chiar aranjată nunta, poate că în sfârşit vede şi ea, copila, cu ochi limpezi.
o, da… tu şi textele tale fabulos de scurte, vero! pentru care te admir!
trista nunta asta muta…
frumoasa scriere psi…
sa ai o zi faina….
da’ cearceaful? cât mai e cearceaful?! când scoatem ochii cu el, că-i pătat, lumii?
ca la nunti. fara prea multe taine, circul imbraca forma laica a poftelor rarunchilor si totul fara sonorul aferent petrecerii bucuriei uniunii sufletelor-pereche.
pe 29, almanahe? 😆 e pătat, dar nu de inocenţă…
circ e la almanahe, ch! la mine e de-a dreptul balamuc.
Impresionanta imagine ai creat. Am reusit si eu sa incropesc ceva, scuze ca atat de tarziu…
niciodată nu este târziu, dor!
te-am citit….
partea tristă ştii care e, rata? că nu vei găsi pe blog toate poeziile din carte!
parte tristă psi?
he he. nu cred asta. cred că ai tu ceva ce nu vrei să spui decît între coperte. abia aştept să văd, ce!
erată: între coperţi.
ai dreptate, tibi, nu e partea tristă, ci chiar cea mai bună!
ops: aşa cred.
păi de ce nu spui aşa, rata? ţi le trimit chiar eu, dacă vrei!
plus cele lăsate pe alte bloguri!
carmen, avem două opţiuni: fie vedem mâine, în povestea promisă şi atunci rămânem în poveşti, fie vedem duminică şi atunci admitem că poezia este una politică!
ooo, carmen, duminică e sezonul de plagiat. cum ai văzut deja, anacondele, almanahe şi tibi sunt deja antrenaţi! eu doar voi culege ceea ce ei plagiază sâmbăta! 😆 şi cred că e liber oricine să participe la această nouă joacă.