despre oameni şi poveştile lor

haferland

haferland, fasching, roadeș, saschiz, bodendorf, reps, criț, mesendorf. cuvinte. nume de locuri și de sărbători. pentru cei mai mulți dintre noi aceste cuvinte sunt de origine germană și cam atât. înțelesul lor este ascuns ori uitat, prea puțini mai recunosc astăzi influența puternic săsească în zona sibiu-brașov-sighișoara, poate și pentru că, imediat după anii 90 ai secolului trecut, sate întregi- da, chiar și cele de mai sus- au rămas pustii odată cu plecarea sașilor.

bună parte din copilăria mea a fost desenată la poalele cetății cohalmului, într-un soi de bulă de timp miraculos și blând, în care prietenii mei cei mai buni erau atât de diferiți de mine. karin, roldi, michael, dorothea, werner, ingrid, dagmar… și otmar, da. otmar mă privea cu ochii lui mari și albaștri în vreme ce între noi se așezau deja sute de kilometri. uneori mă întreb ce fac toți acești oameni cu care am în comun jocurile copilăriei și așteptarea aceea despre care am mai povestit, a venirii sașilor acasă. îi așteptam și eu pe sași pentru că mi se părea fabulos tot ceea ce povesteau ei despre noua lor țară și pentru că mă durea să văd vechile lor case, acelea atât de dichisite, cum se stingeau ale nimănui.

într-un fel eu eram norocoasă: cetatea cohalmului îmi zâmbea doar în timpul verii pentru că atunci ajungeam eu pe-acolo, la bunici. pe timpul anului, deghizată în școlăriță, uitam că mi-e dor de locuri, de oameni, de tot ceea ce admirasem eu și acum îmi amintesc atât de limpede: influențele germanice se văd și astăzi în tot ceea ce fac și sunt printre aceia puțini care recunosc întotdeauna că cetatea coronei este meritul sașilor care au locuit-o (cum vă spuneam într-o altă poveste despre brașov, multă vreme în corona populația de etnie germană era cam jumătate din totalul locuitorilor).

fasching-ul se ține la prejmer în februarie. este festivalul clătitelor și am mai povestit despre el. iar haferland este țara ovăzului, cea aflată în nordul județului brașov, locurile în care am copilărit. de o bună bucată de vreme oamenii din locurile acestea, mai exact din anul 2012, sărbătoresc ceea ce se numește săptămâna haferland. în fișer, în saschiz, în roadeș sau criț dacă ajungi în perioada aceasta vei vedea prin strădaniile sașilor rămași frumusețea locurilor, tradițiile, obiceiurile pe care eu mi le mai amintesc. și nelipsita muzică de fanfară. sâmbătă, la criț, în cadrul săptămânii haferland, vom avea ocazia să ascultăm un concert de orgă ori să admirăm expoziția ”istoria ne învață”. va fi și muzica de fanfară, va fi și mâncarea tradițională, iar pe seară va fi și bal, așa cum numai sașii știu a face. eu voi fi acolo, alături de prieteni…

te așteptăm și pe tine la …haferland?

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

5 thoughts on “haferland

  1. și o să mai povestesc, potecuță! după ce vin de la haferland. zvonurile zic că ne vom vedea cu peter maffay! (unul dintre inițiatorii proiectului)

  2. mulțumesc frumos de invitație, am fi venit cu plăcere, dar am depins de grup și de un mijloc de transport. motiv pentru care am plecat dimineața devreme și am rămas până seara în criț.

  3. […] pe drumul ce duce spre sighișoara, după ce treci de pădurea bogății, cea plină de serpentine și de copaci ca în poveștile astăzi uitate ale copilăriei, intri în haferland, locurile unde odinioară comunități puternice de sași au ales să-și construiască leagănul, casa. de la rupea și până la saschiz, de la meșendorf, bodendorf, fișer și roadeș sau viscri cel atât de promovat de prințul charles, pe la începuturile anilor 90 din secolul trecut, familii întregi de sași au ales să plece în germania, țara de-o limbă și de-o gândire cu ei, acel acasă visat atât de mult. dar asemeni celor care plecaseră înainte, cu eforturi numai de ei știute și cu multe lacrimi și pe care îi așteptam și eu în vremurile copilăriei mele, sașii de-acum se întorc în fiecare vară în matca lor atinși de un dor pe care l-au numit săptămâna haferland  și despre care v-am povestit recent. […]

Comments are closed.