câte tăceri te pot frânge? de câte tăceri este nevoie ca să te stingi? să te uiţi pe tine?
câte lacrimi se strâng în coşul acela mare al cerului, cel visat, în care soarele stă să adoarmă? soarele cel niciodată iubit, niciodată pe deplin al tău, fiică de noapte.
câte aripi se întind, se zbat şi apoi se rup la prima pală de vânt?
mi-am încercat puterile… şi mi le-am rupt. astăzi sunt numai un om. aşa am fost de fapt mereu, dar acum ştiu, o simt în fiecare rană care nu se vede sub pielea întinsă. zborul rămâne numai o amintire… în calea îngerilor. inima bate mai departe.
oare este timpul să spun rămas bun? şi nu, oricât s-ar crede, nu caut răspunsurile altcuiva ci numai pe ale mele, cele scrise cu sângele sălbatic şi solitar.
E bine câteodată să ne căutăm răspunsurile în noi.
Psi frumos, am trecut putintel pe la tine. Cat sa stii ca sunt, indiferent cum vor fi raspunsurile tale.
Cred că niciodată nu este timpul să spui “rămas bun”. În nicio împrejurare. Dar asta cred eu. Tu, cu siguranță ai răspuns pentru ce este mai bun pentru tine.
În ceea ce mă privește, doar atât, aș vrea să știi că te bucuri de tot respectul meu.
Vorbe vom spune mulți. Multe.Gândurile se amestecă, se pot ține chiar de mână. O vreme. Apoi, nu știu cine le răscolește și ele o iau razna.
În esență, eu cred -și nu este doar vorba mea- că suntem singuri. Pentru că suntem unici.
p.s. oricât ar fi de reci unele dimineți de septembrie, toamna este foarte frumoasă- toate frunzele sunt flori!
Psi, ai scris minunat de… reflexiv, ca sa nu zic trist! Sper sa ai spor…
Doar dacă vrei să fii bântuită ! 👿 Glumesc acum.
Ai obosit puțin, așa-i ? Trage aer în piept, respiră adânc, redesenează-ți așteptările, întreabă-te, răspunde-ți.
Un ramas bun doare mereu. Prefer un La revedere…
ce ti veni? sper ca e doar un text, o cugetare scoasa dintr o poveste cu inceput si sfarsit. altfel nu concep. eu asa l am citit .
Poate doar un pic de tacere si apoi o revenire. Poate doar ,,la revedere”, dupa o mica ratacire.
draga mea, m-am gandit mult la tine, la voi, zilele acestea. mi-ar plăcea sa ne intalnim. cand ai timp, te aştept la o cafea turcească…
Uneori nu există ,,rămas bun”… ci doar tăcerea unei perioade. Ce poate fi atât de definitiv?
Ar fi pacat- ai reusit sa strangi oameni atat de frumosi si va jucati impreuna
Up and down….toti stationam pe down cateodata
cred c-am pierdut comentariul….