despre oameni şi poveştile lor

o poveste din konya (rumi)

4748318945_98f005ce27_mdeparte de civilizaţia şi opulenţa marilor oraşe în care tradiţia şi trecutul miraculos al celor două mari imperii, bizantin şi otoman, se împletesc cu temele noi, din metal şi sticlă, influenţe ale occidentului, în miezul turciei de astăzi, în lumea aspră şi uscată a anatoliei centrale, timpul pare să se fi oprit din propria-i rotire în ceasornic, uimit de ceea ce numim astăzi spectacolul dervişilor rotitori.

desigur că în savoarea unei vacanţe în istambul, orice turist îşi poate oferi plăcerea unui astfel de spectacol în schimbul a 30-40 de lire turceşti, la mevlevihanesi, dar acolo, pe podişul arid al lumii, în vechea capitală selgiucidă, rotirea aceea, ferită de privirile indiscrete şi curioase, capătă cu totul alte semnificaţii, fiind de fapt o călătorie.

în oraşul numit cândva ikonion în greaca veche (da, chiar icoană înseamnă) sau konya de astăzi, “cetatea islamului”, la începutul secolului al XIII-lea, soseşte poetul şi juristul persan jalal al-din rumi muhammad, însoţindu-şi tatăl, unui strălucit teolog. influenţat de ibn arabi, cel cunoscut astăzi ca mevlana rumi a fost un gânditor evolutiv care considera divinitatea atât ca pe un sol, cât şi ca pe un scop al întregii existenţe, căci spiritul – de natură divină fiind- este supus unui îndelung proces de transformare care parcurge din aproape în aproape drumul către acelaşi ego divin.

până aici nimic deosebit, căci konya acelor vremuri era un oraş plin de strălucire, reşedinţa sultanatului selgiucid şi putea atrage elita intelectualităţii, iar tânărul rumi, născut undeva pe teritorul afganistanului de astăzi, găseşte aici nu numai un nou cămin, ci şi solul potrivit pentru rodirea sa.

şi totuşi, ceea ce avea să îl schimbe definitiv, transformându-l într-un ascet ce avea să îşi petreacă ultimii 25 de ani ai vieţii în izolare, meditaţie şi creaţie este întâlnirea cu un mistic rătăcitor, o întâlnire care îl marchează atât de mult încât discipolii săi ori chiar fiul acestuia, nu se ştie cu exactitate, plănuiesc asasinarea sa.

pentru a înţelege puţin profunzimea acestei relaţii şi transformarea lui rumi în marele poet sufi care a devenit, este important să înţelegem sufismul care nu este nicidecum un ordin religios desprins din islam, ci este chiar inima sa, dimensiunea sa mistică, interioară, iar cei care îi parcurg calea sunt ajutaţi întotdeauna de un învăţător. pentru rumi acesta a fost shams al-din din tabriz, alături de care a trăit o comuniune sufletească completă, plină de discuţii mistice ce va atrage invidia şi apoi uciderea acestuia, chiar de către elevii lui rumi.

îndurerat de dispariţia celui care i-a deschis calea, mevlana rumi se va retrage, dăruind din această asceză cele şase cărţi ale manthawi – considerat astăzi limba coranului de către adepţii săi- şi ceremonia sema, a rotirii dervişilor, cea care, cu cele şapte părţi ale sale, reprezintă călătoria mistică a individului prin ascensiunea pe drumul inimii şi al minţii, transformarea dervişilor pe calea adevărului prin abandonarea propriului ego şi atingerea perfecţiunii, întorcându-se apoi din această călătorie spirituală în lumea căreia îi oferă iubirea şi serviciile.

îmbrăcaţi în hainele lor lungi şi albe ce amintesc de giulgiu, purtând pe cap pălăriile conice înalte (piatra funerară a ego-ului), dervişii se rotesc ore în şir, de la dreapta la stânga, în jurul inimii, primind prin mâna dreaptă, înălţată spre cer, binecuvântare şi energie pe care le transmit mai departe, prin cealaltă mână, a inimii şi iubirii, spre pământ. o rotire pentru care se pregătesc uneori chiar şi un an de zile, o călătorie a sinelui şi nicidecum un spectacol.

mevlana rumi s-a stins din viaţă în 17 decembrie 1273, dată pe care adepţii săi o numesc “noaptea nunţii” căci atunci ascetul a atins pe deplin divinitatea. în urma sa au rămas cele 1600 de catrene scrise, cele peste 2500 de ode mistice rostite de el, prelegerile oferite ucenicilor săi, scrisorile şi cele şapte predici. o bună perioadă de timp ordinul său a fost interzis, considerat fiind prea revoluţionar, iar rotirea dervişilor, atunci când a reapărut a fost inclusă în spectacolul vieţii, cel care atrage milioane de turişti în turcia de astăzi. cu toate acestea, undeva în inima anatoliei, la konya, dervişii se rotesc mai departe, feriţi de privirile indiscrete, în căutarea iubirii şi a adevărului, transformare.

“îţi revelezi  chipul în mii de oglinzi;

apari în fiecare oglindă.

un singur soare

străluceşte în mii de ochiuri

de oglinzi.” (mevlana rumi)

“konya este ka’ba îndrăgostiţilor, unde cine vine jumătate, o părăseşte întreg” – mevlana rumi

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “o poveste din konya (rumi)

  1. Ca să înţelegem pe deplin “rotirea” ar trebui să fim noi înşine mai puţin. Suntem prea mult, prea peste toate, ştim fiecare câte-n lună, câte-n stele. Trăind închipuirile noastre.

  2. Această fiinţă umană este o casă de oaspeţi:
    În fiecare dimineaţă, un nou venit.
    O bucurie, o întristare, o josnicie,
    O priză criză de conştiinţă trecătoare, toate apar
    Precum un oaspete neaşteptat.

    Întâmpină-i şi bucură-i pe toţi!
    Chiar dacă sunt un grup de regrete,
    Ce-ţi zguduie violent casa golită de mobilă.
    Totuşi, tratează onorabil fiecare oaspete.
    El te poate conduce spre o nouă încântare.
    Gândul întunecat, ruşinea, răutatea,
    Întâmpină-le la uşă râzând,
    Şi invită-le înăuntru.

    Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
    Căci fiecare a fost trimis
    Ca un ghid de dincolo.

  3. m-am gândit că te va bucura această postare, tibi. happy konya este poate cel mai conservator, mai islamic oraş aş turciei de astăzi şi cu siguranţă unul dintre locurile măcinate de conflicte. abia aştept impresiile tale. mulţumesc mult.

  4. Seara buna, wolrd psi!
    Ai pus pasiune in vene si ai ravasit cu fiori de vant orasul Konya cat si drumul initiatic al dervislor rotitori.

    Imi pare rau ca am acidulat un psi atunci cand am redat staniolul in forma de marketing al mesajului transmis de artisti ai orientului intr- o biată formă pământie şi opacă, o formă oarecare din pleiada de posibilităţi prezentata celor ce nu percep sau nu intrevad si o alta cale spre Divinitate. Dar pana la urma e o poarta intredeschisa pentru cei ce nu cunosc, pentru cei ce poate ar dori sa caute.!

    Diferența marcanta dintre cele două mari ramuri ale Islamului -sunitii si siitii fata de sufiști este ca primii cred că, ducând o viață fără păcat, îl vor întâlni pe Dumnezeu abia în viața de apoi in schimb sufiștii cred că e posibil să găsești calea către divinitate în timpul vieții pământeșt, cautandu-L in cuibul inimii gandului .
    Si pana la urma ” lumanarile sunt diferite, dar Lumina este aceeasi” – ruga dervislor rotitori e a unor calatori insetati , avand ca simbol trandafiru, iar “undeva afară, dincolo de ce e bine şi dincolo de ce e rău, există un câmp imens” acestia se pregatesc a se intalni cu Divinitatea.Cu mana dreapta spre cer, cu capul usor plecat pe umarul drept si mana stanga spre pamant dervisii rotitori ating clipa în sine, Launtrul Launtrului care este si viaţa si Dumnezeu adevărat! Si in rotirea lor initiatica stiu ca devin un ocean intr-o picatura de ruga prin dizolvarea eului, pana la integrarea cu Dumnezeu.

  5. mulțumesc, brîndușa. happy
    recunosc că sunt printrei cei care, citind, și-a dorit să vadă ceremonia sema la istambul, la mevlevihanesi. apoi am mai citit și am renunțat. mi s-ar părea o impietate acum, chiar şi de-aş ajunge cândva la konya.
    un dar:
    “creaturile sunt puse îm mişcare de către Iubire, Iubirea de către Eternitatea cea fără de-nceput; după cum vântul dansează graţie sferelor cereşti, iar copacii graţie vântului” (rumi, desigur)… precedând ceea ce peste secole ignaţiu de loyola, iezuitul, numes… starea de graţie ce încântă ochii lui Dumnezeu şi ai îngerilor.

Comments are closed.