culori

despre uşi cu albastru

Blue Door. © by sidibousaid60

când o uşă se închide în urma ta, o alta îşi desface chenarul de lumină, ademenindu-te. şi mergi ca insomniacii prin noapte, ca mereu însetaţii de cuvânt, cei care numai din taina întunericului pot dezlega lumina.

o uşă se închide. povestea pe care ai scris-o în noaptea aceea cu sfinţi desenaţi pe crestele cerului va rămâne încrustată, închisă sub peceţi de suflet, căci de acolo a şi izvorât. dar setea nu s-a stins, nu, nu şi mergi mai departe pentru că ştii, cu tărie ştii, aceasta este calea: o nouă uşă, o nouă poveste.

la fereastra fiecărei odăi pe care o cuprinzi în cuvânt este un chip de om care zâmbeşte. tu recunoşti numai zâmbetul, dar îţi este de-ajuns, îţi este totul, este însăşi cheia care face posibilă rostogolirea cuvântului, iar şi iar.

în miezul fiecărei odăi pe care o scrii bate inima ta şi cuvintele sunt acasă.

mergi mai departe, mergi! uşă nouă se deschide. pentru continuitate le vom vopsi astăzi în albastru… apă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

10 thoughts on “despre uşi cu albastru

  1. Albastru e culoarea adevărului, culoarea infinitului şi culoarea tristeţii. Poate fiindcă de cele mai multe ori adevărul e trist iar tristeţea devine infinită. Uşi albastre plutesc pe ape, îngerii torc raze de lună pe pervazul cerului şi totul e aşa cum trebuie…

Comments are closed.