cautatorii de lut

bunica

apele urlau furioase ca nişte animale trezite din somn prea devreme. ape căzute din cer, ridicate din pământul care se supunea lor, tăcut şi între ele totul părea o lume de carton fragil, măturată de furia udă, case şi oameni, copaci şi animale îşi pieruseră rostul, rădăcinile.

o maşină pluti ca o coajă de nucă, apoi apele o purtară în adâncul lor. pe casele mai înalte, uzi şi încleştaţi, oamenii se ţineau unii de ceilalţi cu putere, resemnaţi şi atât de mărunţi. unde era acum măreţia şi trufia lor?

hans năvăli în cameră trăgând după el o arătare înspăimântată, pe care cu greu o ghicisem ca fiind elsie, mica secretară mereu dichisită şi iremediabil îndrăgostită de el. hans era nervos, aşa cum rar îl văzusem. eliberată din strânsoare, mica creatură căzu moale pe podea. între noi se aşternu liniştea, unindu-ne şi separându-ne în acelaşi timp. ca şi noi, elsie ştia că va muri, că nu avea cum să scape întreagă acum când ne văzuse înfăţişarea. fusese prinsă în capcana propriilor iluzii şi nu încerca să fugă, căci nu ar fi avut niciun rost. afară, tot moartea stătea la pândă cu apele ei.

pentru o clipă privirile ni se întâlniră. avea ochii goi, lipsiţi de licărul pe care îl văzusem adesea la oameni, iar pe chip i se vedeau urmele de lovituri, urme roşii pulsând, probabil şi dureroase. pentru o clipă am încercat să regăsesc imaginea aceea de mignonă cochetă, ciripind mereu în jurul nostru. părul îi era răvăşit, trupul zdrenţuit şi însângerat. mi-am întors privirea către hans care stătea lângă mine aşteptând. nicioată un om nu mai fusese atât de aproape de noi, niciodată un om nu ne văzuse aşa cum eram de fapt şi o mare parte din vină era a lui.

– pocneşte-mă, kat!- zise el cu capul plecat, intuindu-mi setea. şi coada mea se ridică în aer şuierând, dar nu înspre el, nu fusese el cel atins ci elsie, creatura care îşi ridicase privirile spre mine. lovitura o atinse în moalele capului şi femeia căzu leşinată.

afară, în curtea interioară de piatră, începuseră să apară primii supravieţuitori, oameni mirosind a speranţă. de acum timpul se rostogolea cu repeziciune.

– du-te!- am rostit eu camaradului meu- ai o datorie de împlinit.

– şi ea?

– mai târziu.

pe uşă ieşi nu un herrald ci un om incredibil de înalt, cu pletele lui blonde ca mierea. câteva clipe mai târziu aveam să-i aud glasul în curte, vocea aceea tunătoare. o umbră i se întinse în privire înainte ca uşa să ne separe. aş fi vrut să îl ating, aş fi vrut să-i pot spune ceva, ceva care să nu ne rănească pe niciunul.

când elsie se trezi din leşin văzu chipul unei femei în vârstă care îi întindea o cană cu supă.

– bunica? – un nor de speranţă apăru de undeva şi tânăra zâmbi cu putere nouă- ce bine că eşti aici, bunica! am crezut că o să mor! – şi micuţa blondă începu să turuie întreaga poveste. bătrâna asculta cu atenţie încuviinţănd la răstimpuri şi îmbiindu-şi nepoata cu supa ei cea întremătoare, până când bolul se goli.

elsie adormi fericită şi plină de speranţe, uitând de lovituri, de durere. bunica îi era aproape. uşa se deschise încet şi în cadrul ei apăru hans. pentru o clipă privi mirat spre bătrâna ce o veghea pe elsie, pregătindu-se de atac. cozile ni se prinseră una e celalaltă în aer şi abia atunci mă recunoscu:

– pe gallant şi pe stâncile lui, kat!- râse el- arăţi oribil ca babă!

– mai bine mi-ai mulţumi!- l-am atins eu cu coada peste coamă- mica ta amazoană e gata de oglinzi. data viitoare, când ai de gând să suceşti minţile altora, fereşte-ţi măcar coada.

hans zâmbi. afară se lăsase întunericul şi sub smoala lui apele gemeau. o vreme am privit amândoi cerul întunecat pe care apăreau ici şi colo, lumini. curând aveam să plecăm acasă.

povestea face parte din ciclul căutătorii de lut.
dacă ai scris şi tu pe aceeaşi temă, bunica, te rog să te înscrii aici:

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

22 thoughts on “bunica

  1. pai, chiar mi era dor happy
    un ceva ce ma intriga inca de la inceputul povestilor despre cautatorii de lut. un ceva ce le face deosebite fata de alte povestiri ale genului;
    deobicei se povesteste despre pataniile oamenilor ce intra in contact cu extraterestrii, aici invers- ei povestesc despre expansiunea lor pe pamant si oameni…
    sa stii ca le-am recitit pe toate…
    ce imaginatie, psi! happy
    esti nemaipomenita! este si continuare?..
    trebuie sa fie… winking

  2. altcersenin, este doar un sf născut fără premeditare, iubesc genul, dar nu mi-am imaginat că pot scrie așa. și…este una dintre poveștile care are și final, un final teribil de frumos, spun eu. de fapt a început ca o joacă și se pare că a devenit ceva serios. happy acum suntem la stadiul în care umplem și legăm cele ce sunt deja. mulțumesc mult pentru răbdarea și timpul tău.

  3. se putea să nu ți placă, vero? tocmai sf-ul la care ești atât de pricepută? big grin dar… mai am de învățat de la tine.

  4. mica amazoanăî este gata de oglinzi? înseamnă că va trăi clipe cu totul noi pentru o pămînteancă. fie vorba între noi, hans nu o merită pe elsie. absolut deloc.

  5. sper, tibi, ca finalul poveștii să îți placă la fel de mult cât mi-a fost mie drag să-l scriu. îi vei vedea atunci pe cei doi herralzi și sper că vei zâmbi. dar… ca să ajungem la final, mai am de șlefuit prin miez…

  6. carmen, eu îmi propun ca atunci când va fi gata să o repostez… aşa cum este acum sunt doar fragmente disparate ce trebuiesc unite. ciudat am mai putut să scriu! happy

  7. Interesantă și sensibilă abordare!

    Într-o lume care pare că își pierde traiectoria, bunica, păstrătoare a unor legi nescrise, salvatoare, este în stare să ducă viața înainte!
    Felicitări, psi!

  8. 😆 v-am ameţit, este, scorpio? iertare…şi vă ţin pumnii: ţie, dar şi lui sergiu (gata înscrierea?)

  9. trebuie să-mi fac timp de citit toată povestea. sunt tare curioasă… happy
    îmi pare rău că nu-ţi ştiam blogul când ai început să scrii. aş fi aşteptat următorul fragment şi aş fi avut câte o bucurie la fiecarehappy aşa am să mă bucur o dată cu toate big grin

  10. carmen, surpriseops: ești tu drăguță. povestea a apărut dezlânat, la răstimpuri, în fragmente ce nu se leagă între ele, astfel că de la o bucată la cealaltă, cu siguranță că cei care m-au citit în acest timp, au uitat ce scrisesem anterior. e vina mea….

  11. pfui…ce interesant…
    am pierdut cam multe de când mi-s ocupată cu altele…
    sad
    Plăcut să te regăsesc…la fel, dragă Psi happy

  12. iară eu mă bucur să te regăsesc p-aici, dagatha. sper că ai reuşit să dai tăcerile la locul lor.– uitării adică şi să revii cum te ştim. happy

Comments are closed.