guest post

guest post – vero

se numește vero, tușa vero și este deseori bănuită că ar avea ca ajutor de nădejde pe cel mai celebru și simpatic traducător blogosferic, motanul grișka. că, de fapt, el miaună și ea scrie cu spor povești frumoase, atunci când nu sunt amândoi ocupați cu traducerile câte unui roman sf.

ne cunoaștem nici nu mai știu de când, parcă dintotdeauna și este unul dintre membrii vechi ai clubului psi, iar scrierile sale creează, prietenii știu, dependență. astăzi, de ziua femeii, în căsuța mea, un oaspete tare drag sufletului meu devine gazda noastră… vero cu o poveste care cu siguranță o să vă placă și pentru care eu mulțumesc.

și înainte de lectură, maya și grișka oferă flori tuturor doamnelor și domnișoarelor care trec pe aici: la mulți ani de ziua femeii!

cats like flowers too © by Muffet

Cazul Jurgen Gott

 – Găsesc bănuielile dumneavoastră total neîntemeiate şi… jignitoare!

Vocea lui Jurgen Gott I, de obicei piţigăiată, scârţâia ca o vioară schingiuită de un afon. Jurgen Gott III se strâmbă şi-şi duse mâinile la urechi, protejându-şi ostentativ timpanele agresate.

– În dosar se menţionează totuşi cearta violentă pe care aţi avut-o acum două luni, spuse William Thur, cel mai neînsemnat dintre cei trei membri ai comisiei de audiere, după ce atrăsese atenţia celorlalţi cu o tuse bine regizată.

– M-a scos din sărite, se repezi Jurgen Gott I, cu glas din ce în ce mai ascuţit. Susţinea că vocea mea îi sfâşie nervii. Şi că fumatul e un remediu nepotrivit, pentru că nu face decât să strice stomacul şi să îmbâcsească plămânii lui, care – zicea – erau cei mai sensibili. Uitaţi-vă şi la J.G.III cum face pe artistul, cu labele lui mari peste urechile alea clăpăuge! Nu e vina mea că sunt cel la care se manifestă acest efect secundar al castrării. Culpa le aparţine integral idioţilor care au votat Prima Lege a Comunităţii Terestre! De ce ne-au interzis accesul la reproducere? Noi suntem produsul natural al evoluţiei! Nu vedeţi că una din trei femei de-ale voastre naşte copii care ne seamănă leit?

– Vă rog să-l scuzaţi pe J.G.I, spuse Jurgen Gott III – şi feţele bărbaţilor aflaţi de cealaltă parte a pupitrului audierii se destinseră la auzul timbrului său baritonal. De fapt, el nu face politică şi, în sinea lui, nu crede că Prima Lege nedreptăţeşte în vreun fel comunitatea noastră minoritară. Are doar prostul obicei să alunece pe lângă subiect. Noi doi am avut vreo trei dispute de pomină pe tema asta! Dar, după cum vedeţi – zâmbi satisfăcut – amândoi suntem încă în viaţă.

– Vedeţi, ne ajutăm între noi, nu…, interveni Jurgen Gott I, dar Jurgen Gott III continuă fără să-l ia în seamă:

– Credeţi-mă, nu avea motive să-l ucidă pe J.G.II. De altfel, nici eu şi J.G.II nu ne înţelegeam prea bine. Era foarte pornit împotriva exerciţiilor fizice pe care obişnuiesc să le comand. Îi intrase în cap că e singurul care simte durerea de picioare, şi făcea pentru fleacul ăsta adevărate crize de isterie.

– Cunoaştem, surâse amabil Ivan Lenden, secretarul comisiei de audiere. Cred că dosarul Jurgen Gott e cel mai complet din câte am studiat în întreaga mea carieră. Iar rechizitoriul procurorului de serviciu, pe care tocmai îl citeam când m-a întrerupt izbucnirea… ăăă… fratelui dumneavoastră, vă acuză pe amândoi deopotrivă.

– De două ori absurd! chiţăi J.G.I.

– Controlează-te, dragul meu, zise, mieros, J.G.III. e firesc să fim suspectaţi…

– Da, da, se repezi celălalt, întotdeauna ne-au invidiat pentru superioritatea creierelor noastre!

J.G.III ridică din umeri, oftând.

– Încă o dată vă rog, domnilor, nu-l judecaţi pentru vorbele pripite. Are uneori ieşiri necontrolate…

– … care nu pot decât să ne sporească bănuielile, completă maliţios Claude Midena, preşedintele comisiei de audiere. Cred că ştiţi că tot ce declaraţi poate fi folosit împotriva dumneavoastră.

– Ei bine, onorată comisie, făcu împăciuitor J.G.III, de ce s-o mai lungim? Ştiţi foarte bine că am fi putut să ne descotorosim cu uşurinţă de resturile lui J.G.II şi să ne pierdem urma într-una din comunităţile clandestine. Dacă am venit aici, am făcut-o atât din respectul legii, cât şi din dorinţa de a vă oferi, spre testare, prototipul micro-detecto-absorbitorului de radiaţii. Priviţi-l, nu e o bijuterie?

Preşedintele Midena întinse grăbit mâna şi înhăţă cubuleţul viu colorat pe care J.G.III îl scosese din buzunarul de la piept.

– Grozav! Grozav! Comunitatea Tripleţilor a făcut, se pare, mari progrese în domeniul miniaturizării!

– Şi e garantat o sută de mii de ore de funcţionare! E un record, nu sunteţi de aceeaşi părere?

– Desigur, domnule Jurgen Gott III! se entuziasmă Lenden. Dar cred că ar trebui testat în mediu hiperradioactiv. Chiar eu v-aş putea face acest serviciu cu plăcere; locuiesc într-o zonă în care, vrând-nevrând, am adoptat moda scafandrilor cu dublă protecţie!

– Iar eu, interveni Thur, aş putea aranja testarea în condiţii de exploatare continuă. Soţia mea e inspector ambiental şi pleacă chiar mâine într-o expediţie pe linia Londra – Paris – Berlin, adică în inima Zonei Interzise!

– Domnilor, se bucură J.G.III, se potriveşte de minune! Întâmplător, mai am încă două astfel de aparate. Vă suntem recunoscători pentru că aveţi amabilitatea să le verificaţi performanţele. Vă recomand să le purtaţi ca medalion exterior. Sunt aspectuoase şi înlocuiesc cu succes salopetele simple de protecţie. O să vedeţi, curând se vor vinde la preţuri fabuloase!

– E limpede, spuse Claude Midena, azvârlindu-le confraţilor săi o privire rapidă. Domnilor Gott, comisia se retrage pentru deliberare.

– De ce i-ai mituit? scânci J.G.I după ce rămaseră singuri.

– De ce nu? N-am fi fost în siguranţă nici într-o comunitate din afara legii, nici aici, după ceea ce numesc ei terapie intensivă de reeducare!

– Dar era invenţia mea, minunata mea invenţie încă nebrevetată! Acum Singularii or s-o releveze şi…

– Prostii! I-o tăie J.G.III. Singularii sunt o specie îmbătrânită, pe cale de dispariţie, cu creierul atrofiat…

– Cu atât mai mult, puteam să le influenţăm decizia pe altă cale!

– Cine să-i influenţeze? Tu, care n-ai fost în stare să-ţi hipnotizezi fratele de trunchi? Şi încă pe cel de alături! Bietul Doi a murit din cauza greşelii tale…

– Ce faceee?! zbieră J.G.I în registrul acut. Dacă nu te-ai fi amestecat tu, nu s-ar fi întâmplat nimic, doar nu era prima dată când îl condiţionam…

– Nu mai contează, deşteptule, îl apostrofă celălalt, chiar înainte ca Midena, Lenden şi Thur să revină în sală.

– Comisia consideră pur fanteziste acuzaţiile ce vi se aduc! spuse răspicat preşedintele. Poftiţi actul de disculpare. În baza lui, orice chirurg are obligaţia să efectueze, în condiţii de maximă siguranţă, operaţia de separare a rămăşiţelor… fratelui dumneavoastră. Cu aceasta, cazul Jurgen Gott este clasat. Cu bine, domnilor!

– Cu sănătate, domnule preşedinte, răspunse J.G.III.

Cei doi se ridicară greoi, şi Midena putu să contemple o dată în plus priveliştea care îi amintea de surorile sale mai mici, de mult excluse din familie: un corp perfect normal mai jos de talia din care se despărţeau, în evantai, trei busturi, trei perechi de braţe, trei gâturi purtând trei capete cu fizionomii diferite. Doar că, în cazul tripletului Gott, creatura din centru atârna nefiresc, susţinută în silă de cele de la extremităţi, care strâmbau din nas fără jenă, îngreţoşate de o vagă miasmă dulceagă, de putreziciune.

Text publicat în Anticipaţia nr. 513 / 1994

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

34 thoughts on “guest post – vero

  1. vero,cea care mulţumeşte sunt eu. întotdeauna mi-a făcut plăcere să te citesc, iar faptul că astăzi unul dintre textele tale este găzduit de căsuţa mea este onorant pentru mine.
    la mulţi ani!

  2. Pisicile şi motanii noştri sunt bine educaţi, se poartă politicos cu şobolanii! Sunt chiar de acord să se joace împreună!
    La mulţi ani!

  3. Ei, să nu confundăm şobolanii cu şoarecii! Cei dintâi sunt şoareci cu gabarit depăşit, aşa că pisicile noastre de apartament, care se consideră aristocrate, sunt dispuse să trateze cu ei de la egal la egal şi să semneze, în aceste condiţii, un pact de neagresiune happy

  4. cai da ce dragut din partea lor!! multumesc frumos maya și grișka happy. iar tie psi, o zi minunata iti doresc. la multi ani doamna tongue

  5. Psi, Vero, La Mulţi Ani! happy
    O poveste cu poantă, o poveste savuroasă, Vero, ca de obicei. happy
    Maya şi Grişka, vă sărut.

  6. delicios amestec de sf si umor…bravo Griska ! placut foarte…esti talentat – Vero e norocoasa happy
    la multi ani Vero!
    La multi ani Psi !
    la multi ani Maya !

  7. Îmi permit să-ţi mulţumesc în numele femeilor frumoase – căci fiind eu, fără falsă modestie, un motan foarte frumos, m-am gândit că pot fi şi purtătorul lor de cuvânt! happy

  8. miao! sigur că poţi fi purtătorul nostru de cuvânt, grişka! tocmai pentru că eşti un motan foarte frumos! happy

  9. la mulţi ani gabi, pentru toate fetele neamului tău, de la micuţa kaiya şi până la coana tincuţa! happy

  10. La mulţi ani, Gabriela!
    (Când citesc comentariile tale la psi, mă duc întotdeauna cu gândul la mama, la mătuşile mele – surorile ei, la bunica… Şi asta pentru simplul fapt că numele de fată al mamei era Cimpoca laughing

Comments are closed.