despre oameni şi poveştile lor

o nuieluşă de argint

început de decembrie. prima zăpadă serioasă, coborâtă ca o pulbere de vanilie îngheţată, anosmică şi rece. este seara de ajun, când toate ghetuţele strălucesc şi freamătă de aşteptare. liniştea de dinaintea colindelor. emoţia de dinaintea primului dar, dintr-un decembrie care promite să fie el însuşi un dar.

glasurile entuziaste ale copiilor s-au topit, freamătul zilei se stinge tot mai mult, noaptea se amestecă cu alb şi vis şi tăcere. doar câţiva părinţi întârziaţi mai aşează daruri în ghete.

când eşti singur, momentele acestea apasă şi mai tare. nu stingi freamătul nimănui şi, de o vreme, nu mai îndeşi ciocolata în ghete pentru că oricum nu are rost. noaptea te prinde citind iar “dragoste în vremea holerei” bombănind-o pe dona fermina pentru norocul de a fi iubită de doi bărbaţi, iar albul de afară te lasă rece.

flash: a fost o vreme când şi tu primeai scrisori. hârtia lor galbenă, literele acelea ireal de frumoase evocând dorul, aşteptarea, imaginea lui caldă, îmbrăţişările de care nu te mai săturai.

absenţa lui nu îţi era durere pentru că aveai acele pagini şi, uneori, vocea lui la telefon: “vin!” şi venea aducând toate zăpezile, toate bucuriile, toate răsfăţurile posibile.

aşteptai în gară un tren ca şi cum era numai trenul lui, al vostru, fără să vezi oamenii din jur, fără să auzi altceva decât promisiunea magică a lui  “vin!”. îl recunoşteai de departe, pe atunci nu purtai încă ochelari, după haina neagră, după felul de a privi şi mersul lunatic. purta mereu o geantă în mână, neagră şi ea, care îl incomoda atunci când îi săreai în braţe râzând: “ce pisică eşti tu!- se mira el – să ştii că ţi-am adus ceva, dar o să vezi acasă”. tu zâmbeai. cuvintele îţi muriseră toate de bucurie, dacă se poate muri din asta. te prindeai de mâna lui ca un fulg şi îl lăsai pe el să te conducă, neatentă, nepăsătoare la viaţa din jur.

acasă, din geanta magică începeau să iasă tot felul de iepuraşi cu urechi albe: ciocolată, cireşe confiate, o eşarfă, o carte, ţigări de foi şi coniac- astea-s pentru mine, pisicuţa- jucării de pluş, un stilou, o agrafă de prins cascada ta de bucle, o inimioară roşie din sticlă de murano. “uite, ţi-am adus struguri! – zâmbea el- îţi dai seama? struguri în plină iarnă!” şi fiecare venire a lui era o minune deghizată în moş crăciun.

flash: în decorul de sticlă al patinoarului alunecai lin, cu căştile pe urechi, plutind fără să priveşti în jur. nici nu ai simţit izbitura, căderea, doar arsura rece a gheţii şi o alta, mai adâncă, dintr-un trecut niciodată uitat: “mă scuzaţi, doamnă!” şi l-ai privit cum se ridică fără să te recunoască. câţiva paşi mai încolo îl aştepta o fetiţă ca o cireaşă. “pisicuţa mea, de ce nu eşti atentă?” a dojenit-o el blând, nepăsător la durerea căzăturii tale, a lui.

şi tu şi fetiţa aveţi acelaşi nume. acum ştii, ai auzit asta. şi te gândeşti la geanta magică cu un amestec de dor şi zâmbet.

în coconul cald al camerei tale, în fotoliul tău adânc priveşti în gol cu cartea deschisă în braţe. afară cerne cu alb şi cu linişte. ochii caselor s-au închis a somn şi ştii că şi ai tăi ar trebui să facă la fel. priveşti ceaşca acum goală de ceai, asculţi tăcerea din jur, închizi cartea ca şi cum ai opri de la un robinet nevăzut şuvoiul cuvintelor. îţi duci noaptea şi singurătatea în noapte, spre dormitor. dar ceva luceşte în întuneric şi aprinzi o lumină ca să vezi: în ghetele tale cineva neştiut a pus o nuieluşă de argint. niciun flash nu te bântuie, niciun gând nu te sperie. zâmbeşti, îţi zâmbeşti ţie în noaptea de sânnicoară.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “o nuieluşă de argint

  1. citind textul asta am realizat ca eu n’am nimic de pus in ghetutele celui ce cu siguranta are ceva de pus in ghetutele mele… sad Tre’ sa’mi vina o idee pana dimineata!!! happy

  2. mi-am permis sa scot de la naftalina aceasta naivitate, scrisa acum 25 de ani:

    Voi invata să iubesc cea mai urâtă
    Femeie.
    Voi lua chipul celui mai frumos
    Barbat
    si mă voi amesteca cu ea,
    cea mai urâtă femeie,
    usor si fară de simtire
    si ii voi umple singuratatea
    cu fiinta mea.
    Si-o voi iubi la inceput
    cu carnea.
    Imi voi aluneca mâinile mele
    in mâinile ei până la capat,
    umplându-i degetele
    cu degetele mele lungi si lucioase.
    Imi voi aluneca apoi picioarele mele
    in picioarele ei,
    usor si fară de simtire până la capat,
    dând forma coapselor ei
    si umplându-i degetele
    cu degetele mele.
    Cu o ultimă sfortare imi voi inalta
    fruntea intinsă ca un timpan,
    spre a-i netezi ridurile
    si ii voi turna in coborâre
    sânge si sarutari
    pe buzele ei,
    umplându-le cu buzele mele.
    Când, in final voi cadea obosit
    ca o frunză,
    inima ei mă va prinde
    si ne vom iubi din nou.
    O voi iubi din nou pe ea
    cu mine.
    In zori imi voi aduna ramasitele
    si o voi parasi pe ea,
    cea mai frumoasă femeie,
    usor si fară de simtire,
    inainte ca ea,
    cea mai frumoasă femeie,
    sa-mi afle numele.

  3. georgi, ia o sticla cu apa si toarna happy happy

    pisi, am inteles ca, de frica nuielusei, ioooi, moshul a evitat sa se lege de ghetutele tale, asa ca iar ai ramas necadorisită happy
    totusi, cica va bucurati de o zapada abundenta. play some for meeee tooo sad

  4. ce atmosfera de sarbatoare aici la tine, cu zapada si mere glasate!
    se simte zvon de clopotei si primul Mos asteapta inserarea sa-si inceapa colinda pe la casele celor cuminti sau rai, aducand o bucurie fiecaruia.
    numai bine!

  5. Pisic, ce drăguţă eşti! cum te gândeşti tu la mine… dar nici eu mai prejos big grin
    Şi uite aşa am pornit noi cu noaptea-n cap la pozat cu gândul una la alta! happy
    Ca să vezi cât sunt de aiurită, abia acum am realizat că de fapt mâine dimineaţă vine Moş Neculai! nu ştiu de ce trăiam cu impresia că tre să vină azi… happy Oricum, am rezolvat problema! m-am decavat financiar şi i-am luat o sticluţă de 330ml de Budweiser big grin
    Te pup si azi!

  6. Promit să fiu cuminte, măcar în seara aceasta. Ce zici, am şanse să vină Moşul şi pe la mine cu altceva decât o nuieluşă? sad
    De când mă ştiu tot primesc nuieluşă, dar n-am înţeles niciodată de ce?
    Mai bine mi-ar trage un pumn o dată pentru totdeauna şi de acolo încolo să-mi vină şi cu niscaiva cadouri. Fir’ar el de Moş. 😆

  7. pisiii, in ciuda faptului ca-s tare obosit si implicat in diverse lucruri- unele absolut minunate, altele mai putin- si am avut mai putin timp, am trecut sa-ti zic ca totusi apa in ghetele pentru mosh nu-i o idee atat de rea happy
    sunt lucruri si mai rele pe lumea astaaa! big grin
    noapte buna!

Comments are closed.