şiruri cuminţi de cuvinte. cuvinte-piatră şi cuvinte râu într-un aliniament perfect şi neînţeles. coloane întregi de cuvinte legate unul de celălalt într-o tainică, ascunsă înfăptuire, cerneală peste cerneală, miez peste miez. cuvinte aşezate pe raft ca nişte mici casolete cu pudră pe care orice respiraţie mai adâncă, orice răsuflare le risipeşte, le amestecă într-un alt înţeles.
caleidoscop de cuvinte printre care lumina trece adesea nepăsătoare, colorându-se iar şi iar, într-o mirare. cuvinte desprinse din text ca nişte frunze ce şi-au pierdut seva, ruginind sălbatic în calea unui nou vânt care le duce mai departe, într-o migraţie silită. se vor prinde iarăşi unele de celelalte, verb de substantiv, se vor poticni de punct şi de virgulă, cuvinte râu şi cuvinte piatră.
să facem un viaduct transparent legând piatra de piatră, deasupra apelor.
psi©, cuvintele cuminţi nu-s CUInte…
Sunt şi unele cuvinte-pâraie, care nu se varsă nicăieri, galic irosit prin tocuri.
În rest, curenţi.
Când am ajuns în dreptul raftului cu pudră mi-a venit să strănut, da’ l-am potolit pe domnul Nas cât ai zice :”pod”.
Că tot am pomenit de pod, sunt şi cuvinte-pod, de unde oamenii aruncă cuvinte-piatră ca să obţină cuvinte-cerc; alteori aruncă cuvinte-firimituri pentru cuvinte-raţă, ori cuvinte-lebădă.
Dar cel mai mult îmi plac cuvintele-nufăr şi cuvintele-broască.
Fiecare om este un vers din poemul lumii.
cu frumoase muzici ai “decorat” şirurile de cuvinte. o zi frumoasă!
Psi, mie imi plac cuvintele-amprenta si cuvintele-urma. Cred ca ele sunt nascute din cuvinte-inima.
alma, cuvintele-broască sunt cele care sar de colo colo? cum le încapi? cum se adună?
ps. am corectat, mulţumesc.
frumos spus, diana!
şi vreau să cred că da… fiecare om…
călin, cuvintele sunt doar un viaduct la capetele căruia străjuieşte astăzi un viking blond, cântând! kiitos! vin acum să votez!
lotusica, există cuvinte inimă?
Pai cum sa nu existe Psi ?
Cuvintele-inima se nasc direct acolo in inima. Mai intai in forma necuvintelor – a acelor taceri pline de sens si abia apoi in slova scrisa.
Deci, exista
Nu chiar, Psi©,
cuvintele-broască la care mă refer sunt cele care au întru început înţeles-butuc şi stând ele aşa, prinse în propoziţii-uşă, aşteaptă cheia potrivită care să le descuie.
așa, așa, să cânte muzica, să vinăăă… ăăăă…. Crăciunul, desigur!
😆 vine el şi crăciunul, jorji, vineeee…
măăăi, şi broaştele acestea, câte înţelesuri… şi câte chei!
sigur că există. ele ţin frumosul în palme. altfel s-ar pierde.
Mie-mi plac cuvintele tăciuni. Că ne încălzesc sufletele
mie-mi plac cuvintele calde, cuvintele senin si cuvintele ce nasc lumina in suflet…
acele cuvinte pe care eu le primesc de la tine mereu!
ops: mulţumesc tare mult, draga mea.