dublu

vocea mea, ce inimă speriată! vocea mea în care dorm umbrele aceluiași catarg de care sunt prinse ziua și noaptea, noaptea și ziua în care mi-ai promis că voi fi numai eu în fiecare femeie doar eu în toate celelalte și toate celelalte adunate în mine, femeie şi noaptea aceluiași catarg ce împarte lumea în … Read more

un chip în oglinda ta

un chenar de umbre şi în el apele lungi privind noaptea din ochi, vrăjind-o, luciri tăcute sub arcuşul de linişte şi un chip prelung ca o icoană cine eşti tu?- aş vrea să-i strig cine sunt eu? – ar putea să mă întrebe pe apele lungi ale nopţii în chenaru-i  de argint, stă o fată … Read more

in g

  gânduri tivite cu gingăşie, devenind cuvinte printr-un gest simplu, al scrierii, zâmbet găsit în cuvânt, dăruit, ca o garoafă albă între zăpezi, dezvăluind fără grai un om, un suflet, o lume. gemeni ai aceluiaşi semn trecând, căutând miezul cuvintelor germanic sau gâlceavă (de pildă) într-un dicţionar de alt gen, din sine desprins, în sine … Read more

spune-mi că nu…

semne de alb colorând asfaltul închis, semne de negru peste pagină respirând, aripi. spune-mi că nu, nicio linişte nu încape în inima caldă ce bate. frunze mirosind a rugină în primăvară toamnă încolţind în verde nespus, patimi. spune-mi că nu, nicio inimă nu te încape ca inima mea ce în tine bate. by

versatil

gând colorat, gând căptuşit, în retortele timpului zvâcnind, de pe-o margine a tâmplei desprins, coajă inocentă, fum versatil, gând de niciunde venind, nor involuntar de cuvânt. iluzie ţinută din scurt, gând de fum, dor incapabil să rămână drept în vânt, dor tremurat, dor amestecat, cireaşă rostogolită în iarnă. alambicat este sufletul prins în gând.   … Read more

dinspre octombrie

așa cum am început de vinerea trecută, iată  că deznodăm poeziile pe-aici şi vă invit la a doua ediție de viersuială şi poezea. cum ştiţi joaca e joacă, nu dăm note, doar aplauze, aşa că vă invit să scriem versuri şi încep eu ca o gazdă ce ar trebui să fiu. iată ce mi-a inspirat … Read more

last september….

mă pregăteam io asară, dară, ca tot rumânu, să văz cum se-nfiripă primăvara europeană încă din toamnă (deşi io-s cu gându la mannschaft mai degrabă decât la vaslui) şi un frig îmi încolţi la tâmplă… 30 septembrie. wet, wet, wet… adică marti pellow pe vremea când era sexos şi mai făcea prăpăd numai când glăsuia … Read more

câmpuri

câmpuri de aur mi se adună în palme, în clipa aceea, miraculoasa, în care noaptea şi ziua se iubesc cu patimă şi un cer gri le striveşte sărutul. câmpuri de aur mi se adună pe gene, atunci când rostesc numele tău, cel real, cel copt în inima coaptă a soarelui şi atunci, eu ştiu că … Read more

o poveste de septembrie

  flăcările tale se preling cu limbile lor iuţi, ca nişte şerpi alunecând în calea nopţilor… de-ar fi să mă cauţi, la inceputul fiecărui amurg pe lespedea goală a gândului mă vei afla: asemeni orbilor, eu ţin căuşul mâinii întinse la răspântii de clipe şi în el am o singură rugă, de început: învaţă-mă trupul … Read more

eu nu mă tem de cuvintele tale

  nu, eu nu mă tem de cuvintele tale, mă leagă ele de tine, ca  un fir, mă aduc înspre cuvintele tale o urmă, ancestral indiciu al nopţii, mesaj venit dinspre inimă. nu, eu nu mă tem de cuvintele tale, mă leagă astfel de tine o culoare mă aduce la tine un cuvânt ca un … Read more

piatra de lună

a trecut un înger prin ochii mei şi mi-a spus:- rostogoleşte-te! tu nu vei fi vreodată asemeni pietrelor mari ce ascund vietăţi neştiute pe care soarele nu le iubeşte, iar noaptea le alungă de la sine. mică şi rece tu eşti făcută să cauţi rostogolirea în spatele fiecărui cuvânt. a trecut un călugăr şi mi-a … Read more

te iubesc

te iubesc ca pe-o arsură apărută-n colţ de gură, te iubesc ca pe-o cireaşă în borcanul de dulceaţă, ca pe-o traistă de mălai, ai avut, dar nu mai ai, ca pe-un fluture în soare chip de floare. te iubesc ca pe o cioară neagră, cu trup de vioară, ca pe-un fir de păpădie, ca pe-o … Read more

autobiografie

floarea eu sunt o floare cu petale albe şi buze verzi şi privind spre lume am învăţat să exist. acrostih sunt, risipită de vânt, imaginea ta în cuvânt, margine de stea aplecată spre gând   by

inima….

atunci când viaţa este numai un zid rupt cărămidă desprinsă de cărămidă din echilibrul fragil al unui mâine ce nu vine, nu mai vine, alegem soluţia accesibilă a eutanasierii sufletului. o injecţie aducând pace aparentă în tumultul ultimei zbateri, probabil calea cea mai uşoară deşi devine tot mai evident reversul. privim viaţa cu intensitate în … Read more

poezia lui februarie

când noaptea nu ajunge şi nu ţine de foame şi iarnă e în sânge şi sânge e în oase atingeri delicate, otravă şi venin ne frâng astăzi iubirea ce o credeam destin, se sparg de maluri lacrimi, se zbat să nu mai moară doi ochi aprinşi şi, poate, un gând de căprioară te du şi … Read more

error: Content is protected !!