poezii

pe ochii tăi

pe ochii tăi dansează, goală, o lacrimă. ea vorbeşte lumii despre mine, atunci când nopţile te dor, ea vorbeşte despre tine, atunci când eu te caut în mine. pe ochii tăi dansează plină inima mea. ea spune lumii poveşti despre noi, poveşti nemaiauzite şi totuşi banale, despre o mână întinsă despre un zâmbet, atunci când… Read More pe ochii tăi

poezii

pe-al liniștei țărm (zălog de zăpadă)

pe-al liniștei țărm, pe unde trec, curbate, trei gânduri de mătase, pe geana de lumină din crepuscul, pe jumătate de-adevăr, minuscul, pe-al liniștei geamăt îndoiala își cerne pletele, toate cele cinci simțuri s-o ajungă zâmbetele, strigătele de precupeață ale zilei de vineri sfâșie inocența aproape albastră și ninge. pe-al liniștei țărm s-au așternut la sfadă… Read More pe-al liniștei țărm (zălog de zăpadă)

poezii

lumina dreptății (joacă pe o… muză dată )

lumina dreptății: la arme tovarăși, cu toții voioși lumina dreptății ne cheamă, ne strigă în oase un gând tămâios cu brațe vânjoase, viteji fără seamăn, la arme tovarăși vă strig și vă-ndemn lumina dreptății e freamăt și cheamăt luptăm pentru ea!- un ostășesc îndemn e-n inima noastră și-n flamuri. stindard de lumină, dreptate în cuget… Read More lumina dreptății (joacă pe o… muză dată )

poezii

…și ninge (fulgii cu pleoapele lungi)

gerul își mușcă gleznele pe drum, fulgii își leagănă pleoapele lungi peste tăceri ca din noapte de-adânci și ninge. o ireală și tăcută zăpadă ne bântuie fulgii cu pleoapele lungi, domolind viscolul inimii, coboară prin rupte zăgazuri o iarnă și-n sufletul ca o catedrală se-adăpostesc tăcutele umbre, lacrimi se-noadă la tâmple gerul pe os se-nfășoară… Read More …și ninge (fulgii cu pleoapele lungi)

poezii

când nu-s de-ajuns…

pe curbele ochilor tăi plecaţi, ferind lumina, pe roşul de henna al mâinilor mele, cele care, dacă ar fi cu adevărat aripi, ar tăia aerul în felii egale, subţiri, pe gândul colorat în albastru senin, la spartul norilor, dar mai ales pe genunchii mei aspri te-am scris într-o noapte, nu demult, pe rotundul lipsit de… Read More când nu-s de-ajuns…

poezii

toamna în buzunar

pitesc toamna în buzunar, șoaptele ei să mă mângâie, visele ei, de-atâta și-atâta rugină să mă vântuie. așez toamna în buzunar, uneori ca pe-o frunză, cântecul ei, iar și iar, să mă mângâie, să mă vântuie. adorm toamna în buzunar, ca pe-o silabă scrijelită pe vârstă, culorile ei să mă țină, să mă bântuie și-apoi… Read More toamna în buzunar

poezii

nepieritoare. prin sângele trupului tău.

prin sângele trupului tău, fierbintele, adormitul, deplinul tău trup, al meu acasă, m-am rătăcit ca o floare cu rădăcinile și izvorul din vânt. prin sângele trupului tău, clocotitorul, năvalnicul, niciodată departele tău trup, m-am regăsit ca o floare cu sufletul și mirarea că sunt. prin sângele trupului tău se-aud noaptea simfonii, se-aud îngerii. în brațele… Read More nepieritoare. prin sângele trupului tău.