numai cuvântul rămâne

scrie-mi astăzi pe-o coajă de salicedru
succesiunea tuturor anotimpurilor noastre,
scrie-mi  pe-un portocalandru
sufletul meu tot, a rămânere
când toamna îşi coace în ferestre
un pretext de coloanagramă
zidindu-mi sufletul în palme,
ruginindu-l,
scrie-mă pe o bocancoră albă
şi mării spune-mă,
secretacic cuvânt împotriva anotimpului
care stă înalt, între noi,
ca un fals simptom de elevătuire
când mi se rostogolesc gândurile
la întâmplare
palide perenglote coapte sub sărut,
anoduli crescuţi peste noapte
pe inimă.
ca un scorburatino căzut
în dizgraţia căuşului de lemn
într-o lume străină de mine mă simt
şi scrie-mi astăzi pe o lună din an,
picătură de ploaie vinovată de turnataţie,
opreşte-mă în palmele tale, te rog,
cât zilele noastre, fragile,
trecute printr-un betealambic de tăcere
mai şoptesc adevărul pe la colţuri:
sorbituminat
numai cuvântul rămâne.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

6 thoughts on “numai cuvântul rămâne”

  1. Mi-ai amintit de jocurile acelea de cuvinte în care se aliniau tot felul de creații alambicate, vesele, misterioase…
    Am primit odată mustrări, când am folosit o duzină de astfel de cuvinte alambicate, că pocesc limba română care e atât de frumoasă. Mie mi-a plăcut să-mi descătușez cumva imaginația căutând sensuri și rime unor cuvinte inventate de tine. happy
    Tare mi-a plăcut ce-ai scris azi, Pisic!
    o zi cu bucurie de vară și vers!

  2. Cuvintele trebuie sa ramana, pentru ca ele sunt chiar inceputul…
    As minti daca ti-as spune ca inteleg cu adevarat sensul real al mesajului poetic, chiar daca
    sunt anumite semne ce produc imagini deosebite.
    Pot insa sa spun ca mi-a facut placere curgerea lor sugubeata si plina de emotii!
    La buna ‘reauzire’ draga Psi! O vara inspirata sa ai!

  3. mulțumesc, suzana, o vară cu magie să ne fie! poezia este o oglindă… important nu este ”ce a vrut să zică poetul” ci emoția pe care ai simțit-o tu. happy

  4. știi, dana că eu am iubit mereu cuvintele care nu există. și nu doar eu. fără ele nu s-ar fi dezvoltat limba noastră mereu și atât de frumos. happy cui nu-i place să își vadă de ale lui, părerea mea.

Comments are closed.

error: Content is protected !!