no legs

by

albaştrii erau ochii tăi
şi ruginea între noi, toamna,
clipeam şi mă durea inima
cu fiecare bătaie,
mai altfel de-acum,
potrivindu-mă ţie.
vocea ta mă ţinea în braţe,
vocea ta mă mângăia,
şi între noi prea mulţi oameni
pe care nu voiam să-i aud,
numai glasul şi vocea,
numai ochii tăi,
numai inima mea captivă,
legată ţie de bunăvoie,
fragil şi prea crud început.
iubirea nu stă pe scaun- mi-ai spus,
ci aleargă, aleargă, aleargă
şi dansează când tobele inimii se aud.
iubirea îşi trece perechea în braţe,
peste toate pragurile,
pe sub toate porţile.
şi aş fi vrut să mai apuc,
dureroasă dorinţă,
să împart cu tine numai puţin,
măcar zorile,
măcar dorurile,
şi-ar fi fost de ajuns.
dar tu ai plecat,
lup bolnav de singurătate,
purtând în loc de inimă
un soare stins
şi fără picioare.
uneori iubirea stă pe un scaun- ţi-aş striga azi
şi uneori în cârje trece porţile,
nopţile,
dacă vrea.

12 thoughts on “no legs”

  1. “mă laşi să-ţi aduc zăpada zânelor în seara aceasta? mă laşi să mă leg frate de sânge şi de cuvânt cu tine, sub semnul năvalnicului dragobete?” nice…

  5. mi-a intrat in suflet, psi!

    “albaştrii erau ochii tăi
    şi ruginea între noi, toamna,
    clipeam şi mă durea inima
    cu fiecare bătaie,
    mai altfel de-acum,
    potrivindu-mă ţie.”

    precum un dor pribeag, revenit…

  6. altcersenin, poezia este scrierea în vers a unei întâmplări pe care am mai spus-o aici, în august, îmi mai amintesc că atunci m-ai întrebat dacă este adevărată sau e doar o poveste şi ţi-am spus atunci că ea, personajul feminin, am fost eu. happy ce faci tu, suflet bun?

  8. altcersenin, cu toţii trăim şi bine, dar şi mai puţin bine. viaţa este aceeaşi. să fii bine, eu aşa îţi doresc. happy

Comments are closed.

error: Content is protected !!