mi-e trist că peste noapte nu e ziuă între noi,
mi-e dor că printre şoapte numărăm din doi în doi,
mi-e nu ştiu cum şi verde mi-e în astă zi de joi
suntem… numărători de ploi.
mi-e prea multă tăcere strânsă între noi
mi-e vară peste umăr şi mi-e numai înapoi
şi ochii tăi sunt verzi şi ruginesc apoi
curgând pe sânii goi.







Frumoasă poezia, frumoasă şi fotografia şmecheroasă
Maya are ochii verzi?
Mi-e vesel ca ne-am intalnit, in verde, alb ori alta culoare
da, grişka, maya are ochii verzi.
mulţumesc de apreciere, frumosule şi te pup. de fapt te pupăm amândouă cu mare drag.
ce mumos….
Noi astia ochii caprui suntem favorizati binisor, acum imi dau seama pentru prima data. Stiai ca verdele e una dintre cele mai reci culori…Totodata ma pot declara multumita ca totusi suntem doi ochi. Ce ma faceam sa fi fost doar unul? M-as fi luat la intrecere cu cei ciclopi, cei primii fierari, ajutoare Vulcanului (Hefaistos). Sa fabrici arme pentru oameni si chiar pentru zei. Acolo sa vezi rugina…
E frumoasa poezia si (ma) predispune alunecarii. Pentru ca, cum altfel s-ar explica ajunsul meu in lumea lui Homer (cel orb), cand nici cu gandul n-am gandit? Poezia e de vina. Are conotatii mitologice.
P.s. Griska isi incearca grat(s)iile de curtezan.
Voi două, tu şi Maya, toarceţi poezii…
…privind fotografia auzeam tic-tac-ul inimii .
…ochii care nu se vad,inima ii traieste.
frumos mai scrii Psi.
http://www.youtube.com/watch?v=xKg_rQZixrk&feature=related
pup ochi verzi de maya
P.S.
inima ,balansoar de curcubeu…
“mi-e nu ştiu cum şi verde mi-e în astă zi de joi”
mi-a placut verde de joi
rata, va trebui să descoperi singur-singurel! 😆
pup, jorji, pup!
se pare că da, diana, se pare că da. melancolii sau elucubraţii de toamnă… încă verzi.
chiar mâine dimineaţă mă duc să mă fac … pisică.
şi noi două te pupăm pe tine, rokssana.
este versul meu preferat… şi apoi ar fi ultimul, dar mai lucrez, mai lucrez…
şi ne vom mai întâlni, lotusel!
Frumos! Superb! Ce fain se balanseaza sau pulseaza alintat Maya! (un “mroau” admirativ pentru versuri, fotografie si psi – na, ca asa a iesit din greseala, asa ramane! – si din partea lui Tomi)
liliana, nu am niciun merit pentru fotografie. pur şi simplu am găsit-o pe net, din întâmplare.
gabi, amândouă îţi mulţumesc.
Taman ce vorbeam de ea…
Insa eu cred ca poza pe tine te reprezinta…
a beating heart, scorpio?
Psi, aproape in fiecare dimineata cand plec de acasa ma opresc in fata blocului sa mangaie niste urechiuse de pisicuta cu ochi verzi
si tare ne mai place, dar cred ca la amandoua ne este “vara peste umar” si ne e “numai inapoi” cum frumos zici tu, ca prea ne privim complice. Eu si prietena mea pufoasa iti multumim pentru poezia de joi.
dunia, mulţumim şi noi (eu şi maya) pentru că ai o prietenă ca noi.
“suntem… numărători de ploi….” – ce frumos ai zis! Mi-a plăcut mult poezia, dar şi poza atât de…vie!
O zi frumoasă, dragă Psi!
hmmm, de unde ştii tu psi, că am ochii verzulii ?
alex, expresia este împrumutată de la gheorghe tomozei: “iubito, câtă lume între noi, numărători de ploi din doi în doi”
tibi, nu ştiam, da am aflat.
bogdan, uite aşa ai mai aflat ceva. 😆 toate pisicile au ochii verzi… noaptea.
vorba veche din bătrîni este tare înţeleaptă :
“ochii verzi, ochii verzi, niciodată să nu-i crezi!”
he, he… mulţumesc frumos, gabi!
tibi, nu ştiu dacă pe tine te-a crezut cineva sau nu, dar eu cred în ochii verzi ai pisicuţei mele…
pisicile nu mint psi daaar, oamenii, din păcate, da.
nici eu nu mint şi totuşi, oamenii mă suspectează. ei şi ?
şi… nimic. cine vrea să vadă cu adevărat, va vedea.