există femei care te privesc de pe marginea gândului.
ele poartă în păr ademeniri de stele
şi în sânii grei şi orbi,
toate promisiunile de lapte ale îmbrăţişărilor.
există femei care trec prin visele tale
ca nişte corăbii pe apele foamei de nepotolit
arcuindu-se în vântul respiraţilor tale,
nu ca o împotrivire ci ca un alint.
există femei care aduc pe trupul lor veşti
despre războaiele neduse ale minţii
acelea în care inima, doar ea,
ştie să învingă.
uneori, atunci când le citeşti,
ca pe nişte hărţi din alte timpuri
te trezeşti dintr-o dată
îndrăgostit.
poezie-comentariu pe la road
există bărbați care întineresc când sunt priviți,
botezați de buzele unei perechi de sâni
de pe marginea gândurilor,
de pe marginea vârfurilor de păr lung, îndrăgostit,
de pe marginea ademenirilor de stele
și a zâmbetelor prinse undeva între colțuri
de buze rujate și cercei,
așezate undeva unde sânii
se scufundă în rochie ca ciocolata în lapte.
sunt(em) bărbați care colecționează vise,
care construiesc corăbii din frumusețea simplă
a unui genunchi dezgolit,
a unei respirații de femeie crescută în religia pasiunii,
în doctrina dragostei,
în algebra sentimentelor de irespirabilitate
fără celălalt…
bărbați bronzați sub canicula așteptării
care trimit porumbei cu mesaje în toate colțurile lumii
cu vestea victoriei, cu vestea mântuirii
prin dragostea unei femei.
nu a oricărei femei, ci a femeii care
ascunde într-un sărut hărțile altor timpuri,
altor poeme, altor războaie și cuceriri
sentimentale, care i-au ajuns toate, dintr-o dată, la ureche,
chiar din clipa primei întâlniri.
din clipa în care a știut că dragostea nu ocolește singurătatea, așa cum nu te ocolește nici pe tine…
stimuli pentru cuvinte șchioape, bandajate cu sentimente și gânduri modelate de zâmbet întru zâmbire
…si mai sunt femeile care iti fura sufletul si te lasa gol etern…
Zau, pai asta voiam sa ii explic si eu bloggerului Cuvanta sub articolul de luni cu poza de sirena, ca sa inteleaga de ce aveam eu, spre deosebire de majoritatea comentatorilor plus a ei, parerea aia asa de buna despre sirena aia, numai ca nu as fi fost in stare sa explic asa, si chiar daca m-as duce acum si I-as da citat de aicea, tot nu cred ca ar intelege, pt ca am pe undeva impresia ca ea, ca si destul de multa lume contemporana sa creada ca daca admiri o sirena, asta inseamna ca vrei sa o si f…ti automat, plus sa te reproduci cu ea, si sa o mai si intretii. Dar eu nu stiu cum sa explic lucrurile astea.
Erata: voiam sa zic, am pe undeva impresia ca e posibil ca ea si destul de multa alta lume contemporana sa creada… (ca desigur ca nu am de unde sa stiu, si poate gresesc,)
Plus desigur, asta e perspectiva mea de gay…adica e posibil ca un marinar mai macho, la vremea cand sirenele inca existau, sa fi avut si o fantezie din asta, ca dupa ce ea il salvesza de la inec, sa o transforme in mintea lui in femeie si sa mai si creada ca isi doreste sa fie f…ta omeneste, plus sa devina printesa casnica…dar nu are cum sa fie asa…cel putin eu nu pot sa-mi inchipui nici cel mai macho si heterosexual marinar gsndind ssa despre vacile de mare la vremea de dinainte ca ele sa devina extincte…nu ma refeream la povestea dl HC Andersen, ca aia e altfel, e de fuziune mai moderna, ma refeream mai de mult, desi efectiv desigur ca nu am de unde sa stiu…dar am fost f mahnit pt ca eu chiar am pus suflet cand am incercat sa explic acolo, dar a iesit ca eu apreciez sirenele ca Salvamar…si, ma rog, e si asta possibil dintr-o viziune poate mai crestina, dar nu era numai asta ce voiam sa zic.
Dar nu aveam intentia sa barfesc. Doar ca am fost asa mahnit ca imi e imposibil sa explic astfel incat sa fie mai concret inteligibil, si nu avusesem ocazia unde sa zic decat sub aceasta poezie, care mie mi se pare ca explica mai bine la ce ma gandeam eu cand ma uitasem la poza acelei imagini de sirene (ma rog, acolo desigur rra poza unei femei obisnuite cu costum de sirena, dar care mie mi s-a parut o reproducere artistica ok, desigur nu de nivel de unicat de geniu, dar ok), si in acelasi timp ma gandeam la vacile de mare.
vezi, rudolf, cuvintele sunt forma noastră de comunicare însă diferenţa dintre ceea ce simţim (şi exprimăm) şi ceea ce înţeleg cei ce receptează mesajul este mare. de multe ori produce neînţelegeri aşa cum ai şi spus.ţie poezia mea ţi-a reamintit acel tablou şi emoţia pe care ai resimţit-o, mie poezia mi-a fost iscată de scrierea lui road… şi nu este nimic greşit, ba chiar e frumos tocmai că dintr-o idee, dintr-un simţământ se nasc spirale de idei şi de trăiri. pentru că doi oameni privind înspre o sirenă – să păstrăm exemplul- nu văd neapărat acelaşi lucru.
nu ştiu cum te percep alţii, dar eu înţeleg ce vrei să spui. şi tot ce pot să spun este faptul că oricât ne-am dori, nu toţi vor înţelege exact ceea ce dorim să spunem, transmitem…