începutul este o uitare a lui ieri,
o negare la modul acut
atunci când desenezi cu inconștiență
toate așteptările tale
pe gleznă.
tipare reci se desfac
din îmbrățișările noastre,
atunci când cauți cu însetare
un alt rol
pentru chipul tău obosit,
o altă iluzie măreață, inutilă,
mistuit prea mult
de neacceptarea
unicului gând.
oamenii îți vor vinde oglinzi
și imagini din cioburi colorate
dar eu nu sunt acolo,
în reflexia luminii,
eu în tine curg
și mă revărs,
de la începuturi.
eliberează-mă, inimă!
neliniștea este o uitare a lui mâine,
când împrejurările nu sunt
decât un glas roșu
în tine, curgând.
11 thoughts on “glasul sângelui”
Comments are closed.
Buna dimineata , pisic si…miauuu! …”oamenii îți vor vinde oglinzi
și imagini din cioburi colorate”..E ca atunci, cand m-am lovit io cu capu da sifonieru cu oglinda..
buna dimineata psi
bună dimineața, inimă! :rose:
Oamenii nu sunt decat niste vanzatori de iluzii…
Când mă uit în ieri, îl văd pe mâine, care azi sângerează.
Neliniștea este o uitare a lui mâine…cât de frumos!! Așa simt și eu neliniștea dar nu-l pot uita pe mâine
“începutul este o uitare a lui ieri” Asta pare a fi o idee interesantă pentru o poveste
“oamenii îți vor vinde oglinzi și imagini din cioburi colorate”… nu esti acolo, dar esti aici
Ce limpede ţi-e ţie glasul sângeriu…
Imprejurarile nu sunt decat un glas rosu in tine curgand…. la tine psi sunt cuvinte rosii minunat curgand…
mulțumesc tuturor pentru comentarii. :rose: