gânduri despre proză de pisică

o să încerc să adun aici, gândurile, impresiile și susținerea voastră pentru cartea mea, proză de pisică și vă mulțumesc de pe acum.

nu uitați, la Libfest, în perioada 11-14 aprilie, va fi lansarea oficială a cărții care poate fi găsităla editura Siono, la Libris, Cărturești, Humanitas și rețeaua librăriilor Alexandria.

 

prima recenzie vine de la sora mea din veac în veac și o găsiți aici. sunt chiar onorată și bucuroasă că prima vine de la ea. și aștept și anunț oficial, minunata ei carte, în pregătire. happy

a doua recenzie vine de la autoarea scrisorii pe o floare de salcâm, cristina:

Când am început să citesc, recunosc, am avut un sentiment greu de descris. Cum să citești un text care, prin absența majusculele pare fără început și sfârșit? Dar după primele două pagini mi-am spus că, într-adevăr, doar pare. Povestirile tale nu erau ciudate. Erau destine adunate în metafore uimitoare pe care le citeam fără să aud cum timpul trece pe lângă mine sau, mai corect spus, fără să îi iau în seamă trecerea. Ce treburi? Ce alte probleme pe care le tot amânasem pentru sfârșit de săptămână? Nu puteam decât să dau pagină după pagină. Mă simțeam că și cum printr-o alchimie ciudată devenisem vocea ta și mă întrebam ușor invidioasă cum de nu am știut să îmbin singură cuvintele în acest mod unic al tau, ce îmi pătrundea până în cele mai ascunse unghere ale sufletului. Ici-colo, printre cuvinte câte o pisică, neagră ca păcatul, părea să vegheze asupra rândurilor pe care eu le vedeam cum curg ușor vălurit, ca o apă care s-a zbătut să scape din stransoarea stâncilor sau din răcoarea pădurilor care o ademeniseră cu povești ce se voiau spuse, pentru ca odată ajunsă la liman, să își potolească zbuciumul așteptând să se unească cu o alta, venită dintre alte stânci sau păduri pe care și le vor aminti până la sfârșitul lumii sau mai mult. La tine, dincolo de povestea în sine se vede în fiecare literă, în fiecare virgulă sau punct, dragostea ta nețărmurită pentru cuvinte prin care lași să se vadă într-un mod incredibil, care sfidează perfecțiunea, frânturi de viață așa cum este ea cu adevărat, nu cum am dori noi să fie Nu am mințit când am spus că nu știu cu ce să încep. Pur si simplu aș fi vrut să mă împart în două, dar am început cu tine, mi s-a părut firesc așa, iar când poveștile tale m-au copleșit, le-am lăsat puțin deoparte și m-am rătăcit în lumea complicată cu intrigi și violență greu de explicat pe care a creat-o Radu, dar mi-am dat seama că îmi lipsesc cuvintele tale și m-am întors la ele, ca o pisică ce toarce mulțumită că e acasă. Oare câte vieți are o pisică m-am întrebat târziu în noapte, simțind cum somnul mă cuprinde, râzând de mine că vreau să îl alung știind că de fapt nu pot. Printre pleoapele ce se lasau grele peste ochii mei ce se străduiau să mai citească un rând sau măcar un cuvânt, am apucat să mai vad cum lângă mine se strecura umbra neagră a unei feline ce mă privea cu ochi verzi in care se roteau amețitor personaje ce îmi promiteau că ne vom revedea la răsăritul soarelui. Și, evident, ne-am revăzut, pentru că mai erau cuvinte de descoperit și povești de trăit. Ce pot să spun acum? Ești incredibilă, Camelia, îți mulțumesc pentru aceste ore în care am fost pe rând copil, femeie, dragoste, visare, lacrimă si dor și tot ce ai adunat tu între pagini și promit să te bântui dacă aceasta rămâne singura ta carte!

o recenzie deosebită de la mihaela stratu, pe care o numesc petunia mov a sufletului meu:

pe psi o cunosc de undeva de la începutul vieții, dacă nu cumva mai dinainte. ne-am întâlnit în scris – ea pe blogul ei, eu pe blogul meu – și, intre noi, o punte.

cumva a rămas de la sine înțeles că psi va scrie, într-o zi, o carte și nu m-am îndoit niciodată că va fi așa.
107 povestiri adunate in “proză de pisică”♥️
dacă iubiți metaforele, dacă vă place să le descâlciți și apoi să citiți in ele – cartea asta este pentru voi. este și iubire, și metamorfoză, și suspans, alocuri și un iz fantastic, și ludic, și plin de dor – povestiri pe care le puteți citi in ce ordine vreți, când vreți, dar in tihnă, pentru că altfel nu se poate.
dacă e să mă intrebați pe mine, cartea lui psi este unul dintre cele mai frumoase exerciții de co-reglare: ieși din tine, mergi pe sârma cuvintelor și te conectezi cu un altul.
mai mult n-am să vă dezvălui acum, nu că n-aș fi subliniat suficient prin carte. ceea ce va fi să citiți, va fi strict prin lentila voastră – a mea e dezaburită și lustruită din drag de psi, din bucurie că și-a plămadit cartea ♥️
și alte cuvinte de la editorul cărții, em sava:
Trebuie să vă spun: atâta-mi place cartea asta!
Pe psi am cunoscut-o cu ani în urmă, când mi-am deschis blogul. Am avut norocul unui grup extrem de select, format din oameni care între timp au crescut mari prin librării. Ei bine, la Camelia intram cu pioșenie. Cum scrie fata asta! Ce poate face cuvintelor! Cum le acordează și le domesticește! Ori dimpotrivă le stârnește la combinații îndrăznețe.
Nimeni nu ar fi gândit atunci că într-o zi va publica prin editura din care fac parte.
mulțumesc nicolina halgaș:
Draga mea pisică de pe pervazul lumii, vreau să îți spun că am terminat ieri de citit ”Proză de pisică”. Mi-a plăcut enorm și te felicit din tot sufletul. Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citi în ultima vreme. A fost ca și cum în mijlocul deșertului aș fi descoperit cea mai minunată oază, nu doar cu o fântână ci cu lacuri superbe și răcoroase, cu adieri de vânt ce aduceau mirosuri ispititoare de mirodenii. Mă bucur să te cunosc și mă bucur că ne-am întâlnit.
de la doamna traducerilor mele preferate, o nouă recenzie: aici happy

2 thoughts on “gânduri despre proză de pisică”

Comments are closed.

error: Content is protected !!