eu știu să fac cuvintele să tacă,
mi-ai spus cândva și tremurând,
sub pete de cerneală colorată
te-aș fi chemat, te-aș fi găsit urlând.
eu știu să fac cuvintele să ardă,
să râdă blând, să te dezmierde,
și știu că harul tău, ascuns sub gheață,
lucește încă stins, dar nu se pierde.
eu știu să fac cuvintele iubire,
știm amândoi, chiar dacă spui că nu,
cât poezia ne e sânge și menire
te mai aștept prin iambi și prin haiku.
și te mai spun în metrică nebună,
tu taci cuvintele cu încăpățânare
eu știu să fac cuvintele lagună
și loc de veghe și de încântare.
și-am să te spun, am să te-adun,
din mine însămi îți fac scut,
din mâna mea îți fac stilou
să scrii, să scrii cândva, din nou…
tu știi să faci cuvintele să ardă,
e-atâta patimă în tine și-i iubire
cât poezia te veghează și înalță
tu știi, e un cuvânt sau lege: e menire.
eu știu să fac cuvintele chemare,
ori la nevoie scut și chiar umbrelă,
le pun în coșul pieptului, sub soare
și dreaptă ți-s, pisica santinelă
visând la ziua-aceea-n care
te-or spune ele, toate, cu mirare,
tu știi să faci cuvintele să tacă,
să ardă și din nou să nască
o poezie, poate, tu.
și-am să te spun, am să te-adun,
din mine însămi îți fac scut,
din mâna mea îți fac stilou
să scrii, să scrii cândva, din nou…
poți să mă contrazici iar, dar știm amândoi… e o chestiune de iubire. și e de când lumea. și limba noastră.
Ce altă apreciere, mai mare decât asta, să-şi poată dori cineva?!?
depinde de oameni, dana. fiecare cu felul lui de a fi și de a vedea lucrurile.
deși… acuma mă întreb dacă ne refeream la același lucru.
Îmi place cum ‘torci’ în versuri. Superb !
mulțumesc. și mie îmi place să le torc.
Iar nu-mi găsesc cuvintele. Dar stau aici cuminte şi citesc şi recitesc şi tac.
să știi, potecuță, că și eu am tot recitit la ea. mi-i dragă de drag.
“Când sunt bine alese cuvintele,au o putere atât de mare în ele,încât o descriere îti trezeste adesea imagini mai însufletite decât însasi vederea lucrului zugravit.” – Joseph Addison –
metafora, prin ea însăși, deschide oglinzi în sufletele celor care o ascultă. și cum fiecare își are propriile oglinzi…
cât despre alegerea cuvintelor, aici intervine transa scrisului, care transă vine din exercițiu, acel celebru 99% transpirație din ceea ce facem.
De acord cu tine în proportie de 99%.
și 1% ce este? ce schimbă?
Marja de eroare a relativismului,subiectivismul…
corect.