eu nu ating

eu nu ating pământul
atunci când merg,
atunci când oasele s-ar vrea mai moi,
mai tari
şi-n ochii goi
o lacrimă se stinge.
eu nu ating cuvântul
atunci când zborul s-ar desface
şi-n lipsa aripii
ce nu mă-ncape
eu mă visez fiind.
eu nu ating cu palma mea
în gestul simplu de îmbrăţişare,
mirare,
nu-mi spune: azi e ziua ta
dacă nu-ţi pasă.
în viaţa ta zideşte-mi casă,
un colţ,
un semn,
eu ca şi tine sunt
chiar dacă nu întreg.
mi-e inima-ntre coaste,
se desface
s-ar vrea la fugă şi la joacă gândul
şi dacă n-am să pot
nu se cutremură pământul.

opreşte-te o clipă din goana ta, omule şi priveşte în jur. astăzi este ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi. dacă priveşti cu atenţie către mulţi dintre ei vei afla poveşti impresionante. şi nu, nu spun “la mulţi ani!” ci mă înclin cu respect în faţa voastră… ioana și laura două suflete tare dragi mie și, abia astăzi cunoscut, nicu despa. mă înclin în fața voastră.

4 thoughts on “eu nu ating”

  1. Respect şi admiraţie, dar aş vrea să le putem dărui mai mult din ce stă în puterea noastră. Voci care să se alăture vocilor lor. Şi nu doar astăzi. Mă înclin în faţa lor şi în faţa fiecărui om care li se alătură pentru a contura o normalitate ce ne lipseşte tuturor.

  2. sonia, gândim la fel și nu mă mir. glasul acestor oameni ar trebui să se audă mai tare și noi, ca și bloggeri, putem să-i ajutăm. ar trebui să o facem mai des, mai mult.

  3. Superb comentariul lui Radu Thor, îmi aduce aminte de metempsihoza lirică transmisă de eul Lui Apollo din ciclul de poeme cu același nume ale lui Rainer Maria Rilke. Câtă profunzime, super Radu, superb! Să mai postezi poezii ca asta aici, Radu, mi-au plăcut foarte mult.

Comments are closed.

error: Content is protected !!